Luni, 20 mai, sf. Bernardin din Siena (1380-1444)
Ioan 14, 23: „Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el”.
Trăirea în comuniune cu Domnul înviat este semnul de mântuire pe care creștinii sunt chemați să-l înalțe printre oameni. Dumnezeu, prin Fiul său, ne vorbește deschis că își găsește bucuria și plăcerea când este în mijlocul nostru.
Sfântului Bernardin din Siena îi datorăm răspândirea trigramei IHS, Iesus Hominum Salvator, și obiceiul venerării numelui lui Isus. Dar acest franciscan nu predica o devoțiune care să-i înstrăineze pe oameni de problemele lumii, aducându-le o falsă alinare. Dimpotrivă, și-a îndreptat atenția spre problemele economice ale vremii, arătând virtuțile care îi scot pe oameni din sărăcie: eficiența, responsabilitatea, hărnicia și asumarea riscului.
În care suferință a omenirii vrea Domnul să-l invit să locuiască între noi?
Rugăciune:
Necuprins și nevăzut, ca un oaspete secret,
Vin și pâine te-ai făcut și rămâi cu noi prezent.
Cum să înțelegem oare că-ntre noi ai venit
Tu cel sfânt, cel bun, cel mare, tu cel veșnic nesfârșit?
Ca un suflu de lumină peste lumea noastră vii,
Ne deschizi calea spre Tatăl, ca să fim ai lui copii.
Necuprins și nevăzut, ca un oaspete secret,
Vin și pâine te-ai făcut și rămâi cu noi prezent
(Cântec de duminică – Corul Angeli )
