Liturghia cu Papa

05.05.2019, Sofia (Catholica) – Domnul lucrează cu situații imperfecte și cu persoane imperfecte, le-a spus Papa Francisc catolicilor din Bulgaria. „Domnul nu așteaptă situații sau stări sufletești ideale, le creează. Nu așteaptă să se întâlnească cu persoane fără probleme, fără dezamăgiri, fără păcate sau limitări”, a spus Sfântul Părinte la Liturghia de duminică, 5 mai 2019. Isus însuși „a înfruntat păcatul și dezamăgirea pentru a merge în întâmpinarea fiecărei ființe vii și a o invita să persevereze… În Isus, Dumnezeu încearcă să dea mereu o altă șansă. Face astfel și cu noi: ne cheamă în fiecare zi să retrăim istoria noastră de iubire cu El, să ne reîntemeiem în noutatea care este El. În fiecare dimineață, ne caută acolo unde suntem… și ne invită să nu-l căutăm ‘pe Cel Viu printre cei morți’”.

Papa Francisc a celebrat Liturghia în Sofia, Bulgaria, în prima zi a călătoriei din perioada 5-7 mai, în Bulgaria și Macedonia de Nord. Catolicii sunt o minoritate în această țară; se estimează că sunt mai sub 50.000 la o populație de peste 7 milioane de locuitori. Potrivit organizatorilor, la Liturghia cu Papa Francisc au participat un număr estimativ de 7.000 de persoane. În predica sa, Pontiful a reflectat asupra lecturii evanghelice a zilei, în care Isus înviat le apare discipolilor săi în timp ce pescuiau în Marea Galileei. Petru se întoarce la viața de pescar, a spus Papa, explicând: „Povara suferinței, a dezamăgirii, chiar a trădării devenise o piatră greu de înlăturat în inima discipolilor; încă erau răniți sub povara durerii și a vinei și vestea bună a Învierii nu își înfipsese rădăcini în inima lor”.

„Domnul știe cât este de puternică pentru noi tentația de a ne întoarce la lucrurile de dinainte. Năvoadele lui Petru, ca și cepele din Egipt, sunt în Biblie simbol al tentației nostalgiei trecutului, al dorinței de a avea înapoi ceva din ceea ce am dorit să părăsim. În fața experiențelor de eșec, de durere și chiar a faptului că lucrurile nu sunt așa cum speram, apare mereu o tentație subtilă și periculoasă care invită la descurajare și la a ne lăsa să cadă brațele jos… Dar tocmai acolo, în eșecul lui Petru, vine Isus, reîncepe de la capăt și cu răbdare iese ca să-l întâlnească.”

Dumnezeu însă nu doar ne cheamă, ci ne și surprinde, invitându-ne să realizăm lucruri surprinzătoare. „Domnul cheamă și, întâlnindu-i pe discipoli cu năvoadele goale, le propune ceva neobișnuit: să pescuiască ziua, lucru mai degrabă straniu pe acel lac… Dumnezeu surprinde atunci când cheamă și invită să aruncăm nu numai năvoadele, ci pe noi înșine în largul istoriei și să privim viața, să îi privim pe ceilalți și chiar pe noi înșine cu înșiși ochii Săi care ‘în păcat, vede fii de ridicat; în moarte, frați de înviat; în dezolare, inimi de mângâiat. Așadar, nu te teme: Domnul iubește această viață a ta, și atunci când îți este frică să o privești și să o iei în mână’”.

Pontiful a ajuns astfel la a treia certitudine: „Dumnezeu cheamă, Dumnezeu surprinde pentru că Dumnezeu iubește. Iubirea este limbajul său”. „Aceasta este forța noastră pe care suntem invitați să o reînnoim în fiecare zi: Domnul ne iubește. A fi creștin este o chemare la a avea încredere că Iubirea lui Dumnezeu este mai mare decât orice limită sau păcat. Una dintre marile dureri și piedici pe care o experimentăm astăzi nu se naște atât în a înțelege că Dumnezeu este iubire, ci în faptul că am ajuns să-l vestim și să-l mărturisim în așa fel încât pentru mulți acesta nu este numele său”. Papa i-a amintit pe „atâția martori ai Paștelui în această țară binecuvântată” care au realizat „capodopere magnifice inspirate dintr-o credință simplă și dintr-o iubire mare. Oferind viața, au fost semne vii ale Domnului, știind să depășească apatia cu curaj și oferind un răspuns creștin la preocupările care li se prezentau”.

„Astăzi suntem invitați să privim și să descoperim ceea ce Domnul a făcut în trecut pentru a ne lansa împreună cu El spre viitor, știind că, în succes și în greșeli, va reveni mereu ca să ne cheme pentru a ne invita să aruncăm năvoadele… O Biserică tânără, o persoană tânără, nu prin vârstă ci prin forța Duhului, ne invită să mărturisim iubirea lui Cristos, o iubire care stimulează și ne face să fim gata să luptăm pentru binele comun, slujitori ai săracilor, protagoniști ai revoluției carității și ai slujirii, capabili să rezistăm în fața patologiilor individualismului consumist și superficial… Nu vă fie frică să fiți sfinții de care această țară are nevoie, o sfințenie care nu vă va lua forța, nu vă va lua viața sau bucuria; dimpotrivă, pentru că veți ajunge voi și fiii acestei țări să fiți ceea ce Tatăl a visat când v-a creat”.

Exprimaţi-vă opinia