Vineri, 3 mai
1Cor 15,1-8; Ps 18: „Credeţi-mă! Dacă veţi cere ceva în numele meu, eu voi face”.
Isus este mirat azi, cum de după atâta timp apostolul Filip nu Îl cunoaște? Și eu de multe ori mă rog Lui Isus cu atâta patos, ca și cum aș face abstracție de prezența Lui în toate celelalte momente din viața mea. Ca și cum Isus ar fi vreodată greu de înduplecat, departe sau lipsit de reacție.
În Evanghelia de azi El promite că acela care crede în El va face lucrări asemănătoare celor pe care Le-a făcut El și este adevărat, de multe ori Îl imităm în acțiuni și simțim o prezență care ne depășește înțelegerea în viețile noastre.
Și totuși, uneori observ doar cât de neajutorată sunt, câte îmi lipsesc și mă rog să le primesc. Spun câte un „Doamne, fă aceasta și îmi e de ajuns” în fiecare zi.
Azi Isus mă întreabă ușor mirat: nu vezi că ceea ce ceri e deja în fața ochilor tăi?
Rugăciune:
Ia-mi Doamne și primește,
toată libertatea mea, memoria, mintea
și voința mea toată. Tot ce am și
tot ce posed e din darul Tău. Ție, Doamne
Ți le înapoiez, toate ale Tale sunt, dispune
de ele după bunul Tău plac.
Dă-mi numai iubirea și harul Tău
Și-mi e de ajuns.
