17 aprilie 2019
SETE
Mi-e sete… (In 19,28).
Mi-e sete, şoptesc buzele crăpate ale muribundului atârnat pe cruce…
Dreptate, strigă cei năpăstuiţi de soartă şi de semeni…
Pâine, imploră copilul cu burta umflată de aer şi de foame…
Pace, cer martorii atrocităţilor fără sfârşit…
Puţină iubire, cer ce văd în jur doar chipuri duşmănoase…
Casă, visează cerşetorul zgribulit pe o bancă din parc sau prin vreo gură de canal…
Muncă, suspină cel respins de la toate angajările…
Libertate, invocă cel întemniţat…
Sănătate, murmură cel bolnav în patul său…
Voci încărcate de durere, de lacrimi, voci care reflectă durerile lumii…
Voci rezumate de acel sfâşietor mi-e sete de pe cruce…
… Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate pentru că ei vor fi săturaţi (Mt. 5, 6).