Meditația zilei

Publicatla 15 April 2019

15 aprilie 2019
ABANDON, SOLITUDINE
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? (Mt 27, 46).

Cine nu a avut, cine nu are momente întunecate, cine nu a experimentat senzaţia că este singur, abandonat de toţi, că nu mai există nici o cale de ieşire, că totul este inutil, acele momente în care ţi se pare că tot ce ai făcut şi ce faci este greşit, acele momente în care te sfâşie singurătatea, falimentul, mizeria proprie şi a celuilalt…
Cine nu a avut şi nu are momente de scepticism, de amărăciune, de lipsa sensului în tot ce face şi în tot ce se întâmplă în sufletul său, în viaţa sa şi în ce îl înconjoară?
Cine nu s-a întrebat măcar odată şi nu se mai întreabă încă, chiar şi pentru o clipă, unde este ACUM Dumnezeu?
Îndoiala nu este inumană, nici supărarea şi nici teama…
Isus, din înaltul crucii, ne dă răspunsul asumându-şi toate temerile, îndoielile, toată mânia noastră pentru capitulările noastre în faţa lipsei de răspunsuri care să ne convină şi să ne convingă…
Psalmul 22, din care este luată această lamentaţie a lui Isus, geamătul său de pe cruce, se termină cu afirmarea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa fiecăruia dintre noi, chiar şi atunci când nu suntem capabili să o recunoaştem (sau când această prezenţă nu corespunde aşteptărilor noastre): Se va povesti despre Domnul generaţiei viitoare şi vor vesti dreptatea lui poporului care se va naşte: “Domnul a făcut acestea!” (Ps 22,31b-32).

Exprimaţi-vă opinia