Sâmbătă, 13 aprilie 2019
In 11, 54: “Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi a rămas acolo împreună cu discipolii.”
Este un moment premergător al celor ce vor urma: trădarea, drumul Crucii, răstignirea, moartea… Cum ne-am fi simțit în locul lui Isus? Ce răspuns am fi dat? Ce atitudine? El a ales o cale a izolării. Nu se mai putea trăi în public…
A deranjat prea mult acest Om, a trezit prea mult conștiințele, a revelat lucruri ascunse. Și ce curaj pe El!… Chiar a vindecat, a stat la masă cu păcătoșii, și-a permis să fie atins…
O! Doamne! Și câte alte lucruri au mai iscodit împotriva Ta… Ce ai făcut rău de te-au tratat așa? Și de ce continuăm și azi să ne comportăm în același mod? Câte lucruri am putea evita. Dacă am trăi și ne-am hrăni mai mult din Iubirea Ta, dacă am privi mai mult la Tine… Iartă-ne Doamne! Iartă-ne!
Rugăciune
O, Cristoase Isuse,
fie ca moartea Ta să-mi fie viață,
truda Ta să-mi fie odihnă,
slăbiciunea Ta omenească să-mi fie tărie
iar tulburarea Ta, slava mea.
Sf. Petru Favre SJ
