Meditaţia zilei

Publicatla 1 April 2019

Luni, 1 aprilie, 2019
Ioan 4, 48: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nu credeți!”

Câteodată suntem pretențioși cu ceilalți. Considerăm că ni se cuvine ca ei să facă totul pentru noi. Îi provocăm necontenit să ne dea semne că le suntem dragi, că ne iubesc, că suntem pe primul loc în inima lor. Dar uităm că omul este cu adevărat fericit abia atunci când el îi caută pe ceilalți pentru a iubi, pentru a se dărui, pentru a sluji; când nu caută, mai înainte de toate, să fie el cel slujit, cel primit, cel iubit. 
Iubirea și slujirea ne fac conștienți de fragilitatea noastră. Așadar, vom simți mai departe nevoia de a fi respectați, iubiți și îmbrățișați, dar vom putea să cerem acestea cu smerenie, nu pretinzându-le.

Mă simt umilit când am nevoie de ajutor? Pot împărtăși cuiva năzuințele, dorurile, necazurile mele?

Rugăciune: Doamne Isuse, Tu te-ai smerit împărtășind cu prietenii Tăi gândurile tale, simțirile Tale, dorințele Tale. Doamne, așa cum lor le-ai dat harul de a Te cunoaște și de a simți marea Ta iubire pentru ei, îngăduie-mi să vin și eu să Te cunosc, până și acolo, departe, în altă țară și-n alte timpuri. De-aș putea să simt iubirea Ta pentru mine, ca să Te iubesc și eu! Atunci, în toată inima mea ar răsuna ceea ce Tu gândești, simți și dorești. Asta mi-aș dori, dacă vrei și Tu, Doamne! (Joseph Tetlow SJ)

Exprimaţi-vă opinia