Meditaţia zilei

Publicatla 6 March 2019

Miercuri, 6 Martie 2019, Miercurea Cenușii
Cartea profetului Ioel 2,12-18 : „Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele!”

Asociem cel mai adesea postul cu renunțarea, cu lipsă și nu de puține ori cu un soi de schimonosire a feței și a exteriorului. Ni se pare că dacă postim nu ne mai este îngăduit să ne bucurăm de binecuvântările lui Dumnezeu, că trebuie doar să ne batem pieptul și să facem mortificări. Evităm, poate, o masă cu prietenii sau cu rudele din același motiv, nu trăim fericirea alături de cei din jur, adoptând o sobrietate uneori peste măsură.

Dar a posti înseamnă nu doar a renunța ci și a adăuga. Cum ar fi să privim postul și din această perspectivă? Să ne pocăim adăugând recunoștință și iubire, bucurie și seninătate, ajutor și însoțire, dăruire și sacrificiu? Adăugând lucruri și fapte pe care le evităm în rutina zilnică, sau cu care ne este mai greu să acționăm în mod regulat. Poate părea paradoxal, însă dând și punând mai mult din ființa noastră în slujire, ne vom lipsi automat de ceea ce ne încarcă negativ și dorim să îndepărtăm prin post și pocăință.

Dumnezeu ne dorește fericiți și ne binecuvântează pe toți: „pe bătrâni, pe prunci şi pe copiii de la sân” (Ioel 2,16). Chiar dacă suntem păcătoși: „ Căci, iată, în nelegiuire m-am născut şi în păcat m-a zămislit mama mea!” (Ps 51,7), să ne spălăm fața, să ne ungem capul (cf Mt 6,17) și să pornim pe drumul Postului Mare cu recunoștință pentru lumina din noaptea învierii.

Rugăciune

Pocăința își atinge plinătatea când devii 
recunoscător pentru păcatele tale.

Anthony de Mello SJ

Exprimaţi-vă opinia