Meditaţia zilei

Publicatla 25 February 2019

Luni, 25 februarie, 2019 
Mc 9, 25: „Duh mut și surd, eu îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri niciodată în el!”

Cuvântul lui Dumnezeu este cel care, de la începuturi, creează transformând haosul în ordine, armonie, frumusețe. Cuvântul îi dă formă materiei și transformă pustiul în grădină cu flori și roade. Dumnezeu îi dă omului puterea de a rosti cuvinte și de a se îngriji, astfel, de creație. 

Darul cuvântului, însă, poate fi pervertit, iar cuvintele, stricate, devin instrumente de afirmare a puterii. Astfel comunicarea și înțelegerea își pierd puterea de a crea frumusețe. Tragedia omului care nu poate comunica este unul dintre cele mai cunoscute scenarii din viața noastră de zi cu zi: tristețea neputinței de a ne exprima se transformă adesea în furie și disperare, relațiile se blochează în prejudecăți, iar viețile noastre, în izolare, devin serbede, dacă nu chiar acre. Într-o astfel de situație, Isus se arată ca vindecător. Iar instrumentele, ca și noi să vindecăm cu el – ne spune – sunt postul și rugăciunea. 

În ce fel Cuvântul lui Dumnezeu îmi educă cuvintele? 

Rugăciune: 
Fie ca iubirea Ta să cânte cu vocea mea și să se odihnească în tăcerea-mi. 
Să treacă prin inima mea spre toate mișcările mele. 
Iubirea ta, ca stelele, să-mi strălucească-n noaptea somnului
și zori să-mi fie la trezire. 
Ea să ardă-n văpaia dorințelor mele
Și ea să-mi curgă-n toate iubirile. 
Dă-mi să-ți port iubirea în viața mea, 
Ca și harpa care-și poartă muzica 
Și să ți-o înapoiez odată cu viața. (după Rabindranath Tagore)

Exprimaţi-vă opinia