Meditaţia zilei

Publicatla 20 February 2019

Miercuri, 20 februarie 2019

Ps 114-115(116),12-13.14-15.18-19
„Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut?”

Unul din cele mai importante puncte din cartea Exercițiilor Spirituale ale Sf. Ignațiu este Principiul și fundamentul. Potrivit acestuia: „Omul este creat ca să-L laude, să se I închine şi să-I slujească lui Dumnezeu, Domnul nostru şi, prin aceasta, să-şi mântuiască sufletul.” O dimensiune a rugăciunii pe care deseori o uităm este lauda. Lauda este cea care celebrează mântuirea primită; a lăuda nu înseamnă nici exaltare, nici autoexaltare, ci identificarea realității. Lauda este realism, realism spiritual. Cel care laudă nu duce o viață perfectă. El laudă pentru că știe că în urma rugăciunilor de cerere și de plângere Dumnezeu îl ascultă și-l mântuiește, îl răscumpără și-i redă demnitatea. Din această realitate se naște deci lauda.

Pentru ce vreau să-L laud astăzi pe Dumnezeu?

Rugăciune

Frumusețe pestriță

Să-i fie adusă slavă Domnului prin cele ce-s pestrițe:
prin cerurile zugrăvite asemeni cu-ale vacii pete,
pentru pistrui ce pe spinari de păstrăvi înotând zglobiu stau să se-arate
și pentru roșul de cărbune acum-aprins al frun­zelor de toamnă
și pentru aripi de cinteze,
pentru-a ogoarelor priveliște-mpărțită-n falduri desțelenite și arate
și pentru toate meșteșugurile, sudoarea, truda, grija arătate.
Și pentru toate cele împotrivă, altfel și de prisos și ne-nțelese
și pentru toate cele schimbătoare și pestrițe (create cine știe cum),
pentru însoțirea grabei cu-adăstarea, dulceții cu amarul, luminii cu obscurul.
El e părinte veșnic unei frumuseți
neschimbătoare:
lui să-i aducem pururi laudă.

Gerard Manley Hopkins SJ

Exprimaţi-vă opinia