Luni, 18 februarie 2019, fericitul Fra Angelico, călugăr dominican, pictor
Geneza 4, 9: „Unde este fratele tău?”
Lecturile de azi ne vorbesc despre oameni care îi cer un semn lui Dumnezeu că este Dumnezeu și despre Dumnezeu care îi cere un semn omului că este om. Omul, care și-a pierdut omenia ucigându-și fratele, este, totuși, acoperit și păzit prin milostivirea lui Dumnezeu. Omul deplin, Isus, acoperă, cu milostivirea unui suspin și a tăcerii, căutarea anxioasă a omului.
Înțelegem că invidia și neacceptarea realității sunt ingredientele care ne otrăvesc viața de copii ai lui Dumnezeu și de frați ai oamenilor. În schimb, ofranda adusă din inimă bună e plăcută lui Dumnezeu și-L face să-și arate bunătatea chipului său asupra noastră.
Cine este fratele meu? Cine-mi vestește bunătatea lui Dumnezeu?
Rugăciune:
Tot omul trăiește cu rozătorul său
nocturn: că tu n-ai exista,
dar nu acesta-i răul cel mai mare.
Rău mare e să tragi folos din îndoială
ca să faci și mai mare rău
rău e tăcerea-ți de mormânt
ce urlă despre absența ta.
Răul sunt toate pentru care te învinuim
când pare că nu intervii
și dreptul este sfâșiat ca o bucată de pâine.
Pe când tu te apleci din cer
să vezi dacă mai e
cine să facă bine.
Dar cum se face binele
fără ca tu să intervii?
cum să te caute cineva, fără să-l cauți însuți tu?
O Dumnezeule al celor lipsiți de Dumnezeu,
chin tainic al celui deznădăjduit!
(P. David Maria Turoldo – Psalmul 14)
