Meditația zilei

Publicatla 1 February 2019

Vineri, 1 februarie 2019
Evr 10,32-39; Ps 36; Mc 4,26-34
„Paşii omului sunt stabiliţi de Domnul şi-l însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii.”

Lecturile de astăzi ne vorbesc despre încredere și răbdare, până când Dumnezeu va duce la îndeplinire Cuvântul Său în noi. El este cel care seamănă în noi o neliniște sfântă a schimbării și renunțării, acea neliniște care ne poate pune chiar și în conflict cu cei din jurul nostru, dar care ară pământul sufletului nostru pentru ca sămânța să fie bine-primită.
Apoi însă, în loc să vedem un rod imediat, vine un timp de așteptare și fidelitate, în care poate părea că nimic nu s-a schimbat, că totul a fost o nălucă sau chiar că am fost abandonați.
Totuși, psalmistul ne spune în cuvinte atât de dulci, că realitatea este cu totul alta. Clătinarea este normală, însă Domnul nu ne lasă să cădem. El duce la îndeplinire calea noastră, nici noi nu știm cum. Pe când nouă ne pare că nu se întâmplă nimic semnificativ, „sămânța răsare și creşte […] şi devine mai mare decât toate legumele, încât păsările cerului pot locui la umbra ei”.

Când simt că Domnul mă însoțește cu iubire pe cărarea vieții?

Rugăciune:

Mai presus de toate, să crezi în munca lentă a lui Dumnezeu
Suntem în mod natural nerăbdători în toate
să atingem finalul fără întârziere.
Ne-ar plăcea să trecem peste etapele intermediare.
Suntem nerăbdători a fi în drum spre ceva
necunoscut, ceva nou.
Și totuși legea oricărui progres este
de a trece prin
unele etape de instabilitate – 
într-un timp îndelungat.

Și la fel cred că se întâmplă și cu tine.
ideile tale se maturizează treptat – lasă-le să crească,
lasă-le să prindă formă, fără grabă nejustificată.
Nu încerca să le forțezi,
ca și cum ai putea să fii astăzi 
(adică harul și circumstanțele
să acționeze în așa fel asupra voinței tale)
ceea ce vei fi mâine.

Numai Dumnezeu singur poate arăta
cum va fi spiritul care se formează treptat în tine.
Dă-i Domnului avantajul de a crede
că mâna lui este cea care te ghidează
și acceptă neliniștea de a te simți
în suspans și incomplet.

– Pierre Teilhard de Chardin SJ

Exprimaţi-vă opinia