Meditația zilei

Publicatla 31 January 2019

Joi, 31 ianuarie 2019
Mc 4,21: Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe candelabru?

În pericopa evanghelică de azi suntem puși în fața unei întrebări: ce facem cu lumina din viața noastră?
La botez am primit cu toții un mandat, acela de a păstra mereu aprinsă lumina, și avem această responsabilitate să o răspândim, să fim mărturisitori ai luminii lui Dumnezeu.

Primii beneficiari ai acestei lumini sunt cei cu care trăim zilnic: familia, comunitatea, colegii de la facultate sau serviciu. Ori de câte ori ne închidem și preferăm propriile tenebre, când suntem egoiști și îi privăm pe ceilalți de slujirea și de iubirea noastră, se adâncește în noi întunericul, iar lumina se îndepărtează, pentru că nu sunt compatibile.

Atunci când relația noastră cu Cristos este alimentată zilnic prin momente de întâlnire personală cu El, noi devenim primii mărturisitori ai acestei lumini și facem ca ea să fie pusă pe candelabrul vieții noastre.

Ps 139, v. 5-14

„Tu mă învălui din faţă şi din spate
şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
Minunată este pentru mine cunoaşterea ta,
prea înaltă ca să o pot [înţelege].
Unde aş putea merge departe de duhul tău
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;
dacă m-aş coborî în locuinţa morţilor, tu eşti [de faţă].
Dacă aş lua aripile aurorei
și m-aş opri dincolo de mare,
şi acolo mâna ta m-ar conduce
şi dreapta ta m-ar ţine.
Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul să mă acopere
şi lumina să devină noapte în jurul meu!”,
dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine,
iar noaptea este luminoasă ca ziua
şi întunericul este ca lumina.
Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
Te laud pentru că m-ai făcut [o făptură] atât de minunată!
Lucrările tale sunt admirabile!”

Exprimaţi-vă opinia