Meditația zilei

Publicatla 21 January 2019

Luni, 21 Ianuarie 2019
Mc 2, 20: `Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei`

Tradiția celor care au ascultat și au citit înaintea noastră Cuvântul Domnului, clădind Biserica până la noi, ne învață că Dumnezeu iubește omenirea și ca un mire care-și iubește mireasa. Știm că iubirea aceasta s-a împlinit în Cristos care ne-a spus „Iată, eu sunt cu voi până la sfârșitul timpurilor” și totodată știm că noi și întreaga creație încă Îi mai așteptăm venirea.

Cum își arată Dumnezeu iubirea, venind? Cum îl iubesc, așteptându-L?

Rugăciune:
Așteaptă-mă pe pajiști, dincolo de hățișuri, în adăposturile goale unde nu-i nimeni să râdă de noi.
Așteaptă-mă pe drumurile lăturalnice, la ultima geană de lumină din zi, în cuibărirea-ntunecată a nopții,
când lumea s-a întors acasă și-a închis toate obloanele.
Așteaptă-mă în stația de tramvai sau la intersecție, la „Stop”-ul unde trebuie să mă opresc.
Acolo te voi lua în mașină și vom merge până la un bar, la țară, cu rațe măcăind pe lângă mese.
Așteaptă-mă în casele singuratice, în barurile gălăgioase, în cinematografe; chiar și la coada de la poștă
unde-și iau săracii pensia socială.
Să te regăsesc în locuri deșerte, să te regăsesc printre oameni și-n mansarda mea, seara, când aprind
lampa.
Așteaptă-mă pe cărarea vieții, pe cărarea morții; și ne vom așeza lângă foc și ne vom spune povești până
când bufnița de pe fereastra mea va veni să vestească ziua cea nouă.

(după Adriana Zarri)

Exprimaţi-vă opinia