Vineri, 21 decembrie2018
Ps 32; Lc 1,39-45
„Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”
Fericiți cei al căror Dumnezeu vine în mijlocul lor,
Fericiți aceia care cunosc sensul vieții lor,
Fericiți cei cărora Dumnezeu le promite Viața
Și le îndeplinește fără greș fiecare promisiune.
Fericiți cei cărora le-a fost luat vălul de peste ochi
Și le-a fost dat să-și cunoască adevărata genealogie.
Suntem fericiți noi toți ce am fost chemați pe pământ
Să ne îndestulăm cu mila lui Dumnezeu și în loc de destinul
nihilist al disperării și efemerității totale,
am primit conștientizarea iubirii, Dumnezeu atotputernic care
vine în mijlocul Creației și supraviețuiește:
în ciuda amenințării lui Irod,
în ciuda amenințării indiferenței,
a păcatului cu care ne-am obișnuit, a lipsurilor materiale,
Isus ne demonstrează că iubirea Tatălui este de ajuns
pentru a asigura supraviețuirea și împlinirea menirii Sale.
O menire care culminează cu salvarea noastră, a tuturor.
Dumnezeu riscă și vine pe pământ ca un bebeluș vulnerabil și sărăcuț. Ce spune această alegere despre El? Cum mă raportez eu la vulnerabilitate și risc?
Rugăciune:
Te implor, Domnul meu,
elimină tot ce mă separă
pe mine de Tine și pe Tine de mine.
Înlătură orice mă face nevrednic
de privirea Ta, de controlul Tău, de înțelegerea Ta;
de glasul și compania Ta,
de bunăvoința și iubirea Ta.
Alungă de la mine tot răul
ce stă în calea mea de a Te vedea,
de a te auzi, gusta, savura și atinge,
de a mă teme și a ține cont de Tine,
de a Te cunoaște, a avea încredere, a Te iubi și a Te avea,
de a fi conștient de prezența Ta.
în măsura în care Îți este Ție pe plac.
acestea le cer pentru mine
și le doresc cu ardoare de la Tine. Amin.
– Sf. Peter Faber, SJ, în Hearts on Fire, Inimi pe jar
