Meditația zilei

Publicatla 10 December 2018

Luni, 10 decembrie 2018 – Fericitul Anton Durcovici, episcop martir
Ioan 15,21 „toate acestea vi le vor face din cauza numelui meu”

Pe drumul așteptării noastre de Advent, ne amintim azi de acel drept slujitor al Domnului, episcopul Anton Durcovici, mort în izolare, la Sighetul Marmației, în seara zilei de 10 decembrie 1951.
„Sufletele celor drepți sunt în mâna lui Dumnezeu și niciun chin nu se va atinge de ele”, spune autorul cărții Înțelepciunii. Dar, poate, ca celor „nepricepuți”, și nouă moartea lui ni se pare o nenorocire. Făclii ca acestea, care ard până la a se consuma de tot, ne fac să ne punem întrebări despre cum lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să ardă paiele cu care ne umflăm încercând să părem siguri pe noi și mulțumiți în această lume care ne dezamăgește, vreascurile uscate din care ne închipuim că ridicăm ziduri de neclătinat ca să ne apărăm de aproapele, scândurile putrede ce credem că ne oferă adăpost împotriva intemperiilor de orice fel.

Când Pavel spune că nimic nu ne va despărți de iubirea lui Cristos, vrea să ne convingă că aurul care rămâne după acest incendiu al aparențelor ființei noastre este tocmai Iubirea Domnului, imposibil de distrus în noi. Acesta ne acoperă cu umbra Sa ca să lucreze în noi Numele lui Cristos în care am fost îngropați, îmbrăcați, botezați.
În ce fel Îl pot face cunoscut fraților mei, azi, pe Cel care ne iubește necondiționat și pe veșnicie?

Rugăciune: „Cred că Tu știi încotro merge istoria lumii, iar eu sper că sfârșitul este aproape, prin Darul atotputernic. Ceea ce trebuie să se întâmple curând, mă sfâșie. Și trece prin mine ceea ce ajunge aici unde brațele Tale deschise ne fixează. Tu ne rogi să fim acolo, până la sfârșitul istoriei. Nimic nu se întâmplă de la sine. Tu singur ești împlinirea. Și recunoștința.

(Fratele Christophe, martir la Thibirine-Algeria)

47680757_492352051286235_1321877825745059840_n

Exprimaţi-vă opinia