IMG-20181106-WA0012

După cum era anunțat, a doua jumătate a Școlii de rugăciune și însoțire spirituală a debutat cu abordarea temei Discernământului spiritual. Ca de obicei, scurta incursiune istorică introductivă ne-a ajutat să descoperim că nu suntem nici singurii, și nici pe departe primii care ne îndeletnicim cu această preocupare vitală pentru existența noastră, personală și colectivă deopotrivă. Sfânta Scriptură abundă în acest sens de astfel de expresii concrete ale libertății omului creat creator de Dumnezeu tocmai pentru a-L descoperi, a-L cinsti, a-L sluji și, astfel, pentru a se mântui. La rândul lor, Părinții Bisericii ne-au ajutat să învățăm cum putem contracara gândurile rele și deșarte cu inspirațiile salutare – adică sănătoase și mântuitoare – inspirate de Cuvântul lui Dumnezeu. Era inevitabilă apoi trecerea în revistă a Regulilor ignațiene de discernământ, atât de concrete și actuale prin realismul lor în lumea noastră de astăzi.

IMG-20181113-WA0000

Partea centrală a celui de-al treilea Modul a constituit-o însă aprofundarea stării de rugăciune, singura care ne permită să contemplăm și să discernem cu adevărat. Călăuză pe acest drum necontenit al adâncirii în contemplație a fost părintele iezuit Claudiu Mikloș (Jani) din Cluj. Iar complementul practic, al exercitării în discernământ, ne-a fost oferit și de această dată de fratele franciscan Bogdan Bălașcă, care ne-a arătat că nu poți discerne până la capăt dacă nu te dedici cu totul acestei preocupări, adică cu trupul, cu sufletul și cu spiritul. În felul acesta e vital să conștientizăm mai întâi ceea ce simțim, apoi ceea ce judecăm fără patimă, pentru a alege apoi, atât în cunoștință de cauză cât și cu libertate!

IMG-20181106-WA0010

Dansurile meditative conduse de sora Patricia au fost și de această dată momentele cele mai mișcate, dar și cele mai mișcătoare, întrucât ele ne puneau simbolic pe drum, alături de cei de lângă noi, pentru a căuta și găsi voința lui Dumnezeu, practic singura sau ultima căutare a oricărui discernământ spiritual. Iar participanții la curs s-au transformat practic în „pelerini” pe drumul discernământului: mai numeroși de la o întâlnire la alta, din ce în ce mai implicați și liberi în dialoguri și luările de cuvânt, devin totodată mereu mai puțin izolați și mai mult un „grup de prieteni în Domnul”. Acesta e poate darul cel mai mare de care ne bucurăm la acest curs și pe care dorim să-l împărtășim mai departe: rugăciunea ne apropie de Dumnezeu, dar și între noi, fiindcă cine se apropie de „Centru” nu mai poate nici rămâne, nici să fie lăsat pe margine!

A consemnat Marius Taloș SJ

 

Exprimaţi-vă opinia