Miercuri, 24 octombrie 2018
Luca 12,39-48
„Fiţi şi voi pregătiţi, pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă gândiţi!”
Ca și creștini, cea mai importantă pregătire pe care trebuie s-o facem constant este cea pentru moarte. Căci creștinul înțelept este cel care, zilnic, meditează și are în minte momentul morții sale, dorind întâlnirea cu Dumnezeu care L-a creat și pentru care a fost creat. Deși de cele mai multe ori moartea este un lucru înspăimântător (Isus însuși a fost speriat de moarte), ea este consecința păcatului primilor oameni, deci și a noastră. De aceea trebuie să ne-o asumăm cu responsabilitate creștină și iubitoare. Sf. Francisc o îndrăgea, numind-o Sora Moarte, toți sfinții au dorit-o și s-au pregătit. Să medităm și noi astăzi care este viziunea noastră față de moarte, Parusie, Ziua Domnului, Judecată și a cui voce tindem s-o ascultăm mai des: a lui Isus sau a dușmanului. Să cerem harul de a știi să ne pregătim cu drag pentru marea întâlnire cu Ziditorul a toată făptura.
Rugăciune
Colocviu cu Isus
La sfârșit, mă îndrept spre Isus Cristos, răstignit pe cruce și îi vorbesc.
Întreb cum se poate ca Domnul și Creatorul să fi părăsit întinderile infinite ale veșniciei pentru propria sa moarte pe pământ, ca să moară pen¬tru păcatele noastre.
Apoi reflectez asupra mea și mă întreb:
Ce am făcut pentru Cristos?
Ce fac pentru Cristos?
Ce trebuie să fac pentru Cristos?
Și vorbesc cu Isus ca și cu un prieten.
Închei cu „Tatăl nostru”.
În cartea Exercițiilor Spirituale Ignațiu sugerează ca acela care face Exercițiile să încheie fiecare meditație asupra păcatului cu o astfel de conversație. Această parafrazare îi aparține lui Joseph Tetlow.
