Meditația zilei

Publicatla 19 September 2018

Miercuri, 19 septembrie 2018
Luca 7, 31-35
„V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi plâns!”

Să ni-l închipuim astăzi pe Isus iritat. Sau trist. Sau chiar frustrat. E puțin cam greu, dacă avem imaginea lui de bărbat bine, cu plete, ochi albaștri și zâmbet fermecător. E frumoasă această imagine, însă Isus a fost Dumnezeu adevărat, nu un guru mereu binedispus și optimist care ne-a adus mesaje motivaționale zilnice. Isus a fost și trist, supărat, nervos, frustrat. E și cazul evangheliei de azi unde se subliniază, din nou, refuzul oamenilor la invitația făcută de Dumnezeu iar și iar. E tristețea din glasul lui Isus care arată împietrirea inimilor, tristețe care contrastează cu glasul psalmistului care laudă și cântă fericirea poporului lui Dumnezeu: „cântaţi cu măiestrie şi cu strigăte de veselie!” (Ps. 32, 3b).

Nimic nu diferă azi de generația din timpul lui Isus. Suntem la fel indiferenți, apatici, prea ocupați cu lucruri virtuale, în loc să răspundem bucuroși Bunei Vestiri aduse de Isus.

Ce mă ține azi în lenevie spirituală? De ce am nevoie ca să pot răspunde prompt lui Isus?

Rugăciune

De la moarte la viață
Isuse Cristoase, fie ca moartea ta să-mi fie viață,
iar prin moartea ta să învăț cum să trăiesc.
Fie ca zbuciumul tău să-mi fie odihnă,
slăbiciunea ta umană, curajul meu,
stânjeneala ta, cinstea mea,
patima ta, mângâierea mea,
tristețea ta, bucuria mea,
în umilirea ta să fiu înălțat.
Pe scurt, fie ca eu să fiu binecuvântat prin încercările tale. Amin.

Sf. Petru Favre SJ

42111775_449697572218350_1753387589336825856_n

Exprimaţi-vă opinia