22.07.2018, Vatican (Catholica) – S-a întâmplat lui Isus și ni se întâmplă și nouă: ne propunem un timp de odihnă, dar nevoile altora anulează ce am planificat. Ce să facem? Papa Francisc ne invită să urmăm exemplul lui Isus, conform lecturii Evanghelice de astăzi, din ritul latin. Iată sfaturile sale în alocuțiunea rostită la amiază, cu credincioșii veniți în Piața San Pietro pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de astăzi (cf. Mc 6,30-34) ne relatează că apostolii, după prima lor misiune, se întorc la Isus și îi povestesc „tot câte au făcut și au învățat” (v. 30). După experiența misiunii, desigur entuziasmantă dar și obositoare, ei au nevoie de odihnă. Și Isus, plin de înțelegere, se preocupă să le asigure un pic de alinare și spune: „Veniți deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin” (v. 31). Însă de data aceasta intenția lui Isus nu se poate realiza, pentru că mulțimea, intuind locul solitar în care se va îndrepta cu barca împreună cu discipolii Săi, a ajuns acolo înainte de sosirea lor.
Același lucru se poate întâmpla și astăzi. Uneori nu reușim să realizăm proiectele noastre, pentru că vine un neprevăzut urgent care strică programele noastre și cere flexibilitate și disponibilitate față de necesitățile celorlalți. În aceste circumstanțe, suntem chemați să imităm ceea ce a făcut Isus: „Coborând, Isus a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor; și a început să îi învețe multe” (v. 34). În această scurtă frază, evanghelistul ne oferă un instantaneu de o intensitate singulară, fotografiind ochii Învățătorului divin și învățătura Sa. Să observăm cele trei verbe ale acestei fotograme: a vedea, a avea compasiune, a învăța. Le putem numi verbele Păstorului.
Privirea lui Isus nu este o privire neutră sau, mai rău, rece și dezlipită, pentru că Isus privește mereu cu ochii inimii. Și inima Sa este atât de duioasă și plină de compasiune, care știe să perceapă nevoile chiar și cele mai ascunse ale persoanelor. În plus, compasiunea Sa nu indică pur și simplu o reacție emotivă în fața unei situații de suferință a oamenilor, ci este mult mai mult: este atitudinea și predispoziția lui Dumnezeu față de om și față de istoria sa. Isus apare ca realizarea grijii și atenției lui Dumnezeu față de poporul Său.
Dat fiind că lui Isus i s-a făcut milă văzând toți acei oameni care aveau nevoie de călăuzire și de ajutor, ne-am aștepta ca El să facă acum vreo minune. În schimb, a început să îi învețe multe. Iată prima pâine pe care Mesia o oferă mulțimii înfometate și rătăcite: pâinea Cuvântului. Noi toți avem nevoie de cuvântul adevărului, care să ne conducă și să lumineze drumul. Fără adevăr, care este Cristos însuși, nu este posibil de găsit orientarea corectă a vieții. Când ne îndepărtăm de Isus și de iubirea Sa, ne pierdem și existența se transformă în dezamăgire și insatisfacție. Cu Isus alături, se poate înainta cu siguranță, se pot depăși încercările, se înaintează în iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Isus s-a făcut dar pentru alții, devenind astfel model de iubire și de slujire pentru fiecare dintre noi.
Maria Preasfântă să ne ajute să luăm asupra noastră problemele, suferințele și dificultățile aproapelui nostru, printr-o atitudine de împărtășire și de slujire.