Claudia_pagini-iulie-page-001

E bine și frumos să mergem la biserică, ar zice gura lumii (pioase). Dar cum să ne orientăm toate umblările noastre în casa Domnului spre adevărata Frumusețe?    

Mergem la biserică pentru a ne întâlni cu frumusețea Cerului dacă:

  • dăm relației noastre cu Isus șansa veșniciei, făcându-ne inima locuință vrednică de El: spovedim de fiecare dată ce e de spovedit, ca să nu-i refuzăm darul neprețuit la Euharistiei, ne pregătim pentru rugăciune și pentru Liturghie ca pentru o întâlnire cu o persoană dragă, de a cărei iubire vrem să fim demni și a cărei verticalitate ne cere curajul adevărului;
  • scoatem împărtășania noastră în lume, revărsând asupra ei același balsam de curat de nard pe care l-am primit, la rândul nostru, de la Isus: bunăvoință, binecuvântare, pace, tihnă, răbdare, milostivire, iertare, lumină, încredere, curaj – pe toate le-am primit în dar și pe toate suntem chemați să le dăruim și noi;
  • ascultăm mai mult decât vorbim, dăm mai mult decât primim, căutăm fără încetare pe Acela care ne-a chemat cel dintâi și nu avem niciodată pretenția că l-am găsit, că îl posedăm, că l-am prins de picior, că l-am făcut al nostru, pe El, cel care ne caută el cel dintâi ca să ne facă ai Lui.

Vizităm biserica pentru a revizita urâtul din noi când:

  • venim pentru că vrem ceva, nu pe Cineva: ne vânturăm prin biserică în timpul Sfintei Liturghii, facem temenele adânci pe la statuile și icoanele sfinților necinstindu-l prin ignorare pe Isus care vine pe altar, aprindem lumânări și pupăm moaște și cerem mii de chestii mercantile, dar nu dăm doi bani pe prezența Dumnezeului cel viu în Euharistie, în Spovadă, în cel de lângă noi, în inima noastră;
  • în loc să ne cercetăm lăuntric pentru a vedea unde nu corespundem iubirii lui Cristos, îi băgăm sub microscop pe toți cei din jur: ia uite cum se roagă ăla, ce zici ce fustă are aia, cine e ăla cu fata lui Vasile și ce caută mama cu copilul ăla care zbiară la slujbă? Toate le știm face mai bine decât toți din biserică, nu pricepem cum de oamenii ăștia sunt așa de… pe alături de cele sfinte;
  • facem analiză și politică eclezială (fie și la nivel de radio-șanț) mai aprig decât ne facem exercițiile de umilință: suntem experți în ultimele luări de poziție ale Vaticanului ori măcar în ce mănâncă parohul la prânz, avem opinii cu privire la ce a zis bine/prost și ce la ce ar mai fi putut zice vicarul la predică, disecăm obsesiv fiecare privire și vorbuliță și elaborăm scenarii complexe pornind de la ce ni se pare că am văzut, am auzit, am aflat cu privire la membrii comunității noastre.

Bonus! Intră în biserică doar pentru Frumusețea lui Isus: cu inima la El, cu mintea la El. Lasă-te pe tine și urâțenia ta la poarta bisericii, dacă vrei, măcar în casa Lui, să te întâlnești cu El, și nu cu tine.

„Prea multă lume merge la biserică așa cum merge la piață” (Fer. Vladimir Ghika).