Marc Rastoin SJ: Căutarea lui Isus

Publicatla 7 April 2018

MarcRastoinCautarea lui Isus istoric abordeaza acum maturitatea lui. Excesele primelor generatii de la sfarsitul secolului trecut s-au terminat (prima si a doua „cautare”). Bineinteles ca exista cativa americani trazniti („seminarul Isus”), dar suntem mai putin „la prima vedere” in privinta lor decat acum 20 de ani. Suntem in acelasi timp mai modesti si mai bine pregatiti metodologic si datorita stiintelor umane (Ricoeur, Gadamer) pentru a intra in lumea evreilor din primul secol. Multe intrebari raman fara raspuns pe plan istoric, dar ceea ce este esential exista. Figura lui Isus se detaseaza cu claritate pe fundalul epocii sale: nici tanar rabin dizident, nici esenian exaltat, nici gnostic ezoteric. Nu: un om profund inserat in iudaismul timpului sau si a carui originalitate trebuie vazuta pe fondul unei reele continuitati, un om in acelasi timp cu adevarat anuntat, asteptat si in acelasi timp, surprinzator, derutant, un om convins de a fi primit o misiune, un om care isi fascineaza prietenii, dar si adversarii (Herod, farisienii) si care a creat constient, plecand cu o mana de galileeni, un proiect comunitar de reinnoire a Israelului, simbolizat prin alegerea celor Doisprezece, un om care si-a acceptat in mod liber moartea, desi putea sa o evite. Un maestru puternic in cuvinte (parabole a caror originalitate nu este contestata de nimeni) si in fapte (nici vindecarile lui nu sunt contestate de nimeni). Un om care respecta atat de mult libertatea celuilalt incat a pastrat o discretie exemplara in ce priveste identitatea sa, pentru ca in definitiv nu titlurile spuneau cine era, ci ceea ce facea. Viata lui oferita, si mai ales darul final de la ultima cina si Crucea spun mai multe ce era el decat toate titlurile: el depaseste astfel infinit mai mult asteptarile profetilor. Este mai mult decat un simplu trimis venit sa-si distruga dusmanii terestri: este Dumnezeu insasi venit printre ai sai, adica in definitiv venit pentru toata umanitatea, pentru a combate singurul veritabil „dusman” care este moartea si frica pe care o genereaza ea. Isus reprezinta in acelasi timp rezultatul tuturor profetiilor, conjugarea tuturor figurilor si noutatea absoluta, ceea ce spiritul nu ar fi putut concepe, ceea ce inima omului nu ar fi putut imagina. Un gest ca acela de la ultima cina este un exemplu bun. In ciuda confesiunilor de credinta, discipolii nu au putut intra cu adevarat in misterul sau decat dupa Inviere: numai in momentul acela au perceput radicalitatea nu numai a ceea ce a facut Isus, ci a ceea ce era el.

Intrebarea „Pentru voi cine sunt?” va fi mereu aceeasi si mereu intrebarea credintei, intrebarea de la om la om. Parintele Guillet scria: „Un raspuns pur scolaresc, repetitia unei formule inregistrate cu grija creaza un echivoc fatal. Darurile pedagogice ale lui Isus sunt geniale, el nu are egal pentru a face lumina asupra unei intrebari, pentru a gasi cuvintele, formulele care se inscriu in memorie. Dar aceste daruri ar fi redutabile, ele ar risca sa reduca raspunsul si sa nu fie decat ecoul intrebarii. De aceea intrebarea lui Isus nu contine nici un indice, ea obliga omul sa se puna cu totul in fata acestui personaj misterios, sa gaseasca raspunsul privindu-l numai pe el, si sa se puna in intregime in raspunsul sau.” Aceasta ultima fraza ne pune in adevarul relatiei pe care Isus a dorit-o cu noi, ne apropie cred de sensul acestui faimos „secret mesianic”, de aceasta imensa discretie a lui Isus in privinta identitatii sale. In definitiv, nu este o intrebare de argumentare biblica, de convingeri rationale, este o chestiune de dragoste: „este, daca vrem, o declaratie, in sensul in care se exprima o dragoste”. De aceea mi-ar placea sa concluzionez cu un titlu putin cunoscut, un pic ascuns dar care spune mai bine decat altele, chiar decat cel de Mesia sau Servitor, secretul inimii lui Christos. Este un termen pe care el l-a folosit la inceputul misiunii sale, dar foarte discret, ca intotdeauna… este un termen pe care el insusi l-a ales, in timp ce alti termeni veneau din multime sau din scripturi….

Isus a lasat sa fie folositi mai multi termeni pentru a-l numi: medic, fiul al omului, la sfarsit la Ierusalim a acceptat cel pe care-l striga multimea: fiul lui David. Ea spunea „osana”, „hoshiah-nah”: ‚salveaza-ne cu harul’ si facea astfel un joc de cuvinte cu numele sau : ‚yeshua’. „Fiul omului” era situat in nori, „Slujitor suferind” preamărit de Dumnezeu, da, dar exista cred un titlu rar care spune mai bine dorinta lui Isus si prin el dorinta lui Dumnezeu, un nume care vine din inima Vechiului Testament: „Atunci discipolii lui Ioan l-au abordat si i-au spus: ‚De ce, atunci cand farizienii si noi tinem post, discipolii tau nu postesc?’ Isus le-a raspuns: „Invitatii la nunta pot fi in doliu atunci cand mirele este cu ei? Vor veni zile in care mirele le va fi luat: atunci vor posti.” (Mt 9, 14-15). El este mult-iubitul, cel pe care il cauta inima noastra, oferta umila a unui Dumnezeu care nu vrea decat un raspuns iubitor. In definitiv, este un raspuns liber de dragoste pe care Domnul il asteapta de la cei pe care ii intalneste, nu simpla recunoastere a unei identitati impresionante, chiar si acea de fiu al lui Dumnezeu, ci recunoasterea unei iubiri. Sfantul Ioan va spune mai tarziu: „Dumnezeu este dragoste”. Isus a actionat ca un indragostit, cerand in mod liber un raspuns: „si voi ce spuneti? Pentru voi cine sunt eu?”

Marc Rastoin, SJ, profesor de exegezã biblicã la facultãtile iezuite din Paris

traducere: Monica Grama

sursa: http://www.ceruldinnoi.ro

Exprimaţi-vă opinia