01.04.2018, Vatican (Catholica) – În Duminica Paștelui, Papa Francisc a spus că veștile pe care Dumnezeu le dă oamenilor vin mereu ca o surpriză. „Dumnezeu nu știe să dea o veste fără să ne surprindă”, a afirmat el, dând exemplu cu femeile care au mers la mormânt să ungă trupul Domnului, dar, surpriză, mormântul era gol; sau surpriza făcută lui Abraham cu invitația de a-și lăsa țara pentru o alta despre care nu știa multe. „Surpriza este ceea ce îți înduioșează inima, ceea ce te atinge chiar acolo, unde tu nu te aștepți. Ca să o spunem un pic cu limbajul tinerilor: surpriza este o lovitură sub centură; tu nu te aștepți.”
Surprizele lui Dumnezeu ne pun la drum, imediat, a continuat Papa, la predica de la Liturghia celebrată duminică dimineața, în Piața San Pietro. Zona altarului a fost decorată cu circa 50.000 de flori, dar de la florari din Olanda. Ca anul trecut, a vorbit liber, fără text pregătit, pe marginea relatării de la Ioan, în care apostolii Petru și Ioan aleargă la mormânt după ce Maria Magdalena le spune că a găsit mormântul gol. Și păstorii au alergat la Betleem. Și femeia samariteană a alergat să spună altor despre întâlnirea ei cu Isus. „Surprizele, veștile bune, se dau mereu așa: în grabă. În Evanghelie este unul care își ia un pic de timp; nu vrea să riște. Însă Domnul e bun, îl așteaptă cu iubire: este Toma. ‘Eu voi crede când voi vedea rănile’, spune el. Și Domnul are răbdare față de cei care nu merg așa în grabă.”
Sfântul Părinte și-a încheiat scurta predică întrebând: „Dar eu? Am inima deschisă la surprizele lui Dumnezeu, sunt capabil să merg în grabă sau mereu cu acea melodie lentă: ‘mâine voi vedea, mâine, mâine’? Ce îmi spune mie surpriza? Ioan și Petru au alergat la mormânt. Despre Ioan ne spune evanghelia: ‘A crezut’. Și Petru: ‘a crezut’, dar în modul său, cu credința puțin amestecată cu remușcarea că l-a renegat pe Domnul. Vestea făcută surpriză, alergarea / a merge în grabă și întrebarea: Și eu, astăzi, la acest Paște 2018, eu ce fac? Tu, ce faci?”