Sâmbătă, 3 martie 2018, papa Francisc a primit în audiență reprezentanții unei federații de infirmieri și asistenți sanitari. – AP


 RV 03 mar 2018. ”Eram pe moarte, dar o infirmieră, care era călugăriță, m-a salvat”: a spus papa Francisc întâlnind sâmbătă, 3 martie 2018, membrii Federației Colegiilor de Infirmieri Profesionali, Asistenți Sanitari și Supraveghetori ai Copilării (IPASVI). Pontiful a subliniat munca grea a personalului medical și a îndemnat ca ”pacienții să nu dea ca scontat ceea ce primesc”. ”Voi, bolnavii, la rândul vostru, fiți atenți la umanitatea infirmierilor care vă asistă. Cereți fără să pretindeți. Nu așteptați doar voi un zâmbet, dar oferiți-l voi celor care se dedică vouă”. ”Nimeni să dea ca scontat ceea ce infirmierii fac pentru el sau pentru ea, dar să nutrească întotdeauna față de voi simțul respectului și al gratitudinii care vi se datorează”. În această privință, Sfântul Părinte a povestit un episod din viața sa:
Papa Francisc: «Cu voia voastră, aș vrea să aduc un omagiu unei infirmiere care mi-a salvat viața. Infirmiera era călugăriță, o soră italiancă, din ordinul dominican, care a fost trimisă în Grecia ca profesoară, era foarte cultă. Dar apoi a ajuns ca infirmieră în Argentina. Când aveam 20 de ani, era să mor. Ea a fost cea care le-a spus medicilor, discutând cu ei: ”Nu, acest lucru nu merge, e nevoie să-i dăm mai mult”. Grație acelor lucruri, am supraviețuit. Îi mulțumesc mult! Îi mulțumesc și aș vrea să-i spun aici numele, în fața voastră: este sora Cornelia Caraglio. O femeie vrednică, dar și curajoasă, capabilă să discute cu medicii. Umilă, dar sigură pe ceea ce făcea. Multe, foarte multe vieți se salvează datorită vouă pentru că stați tot timpul acolo și vedeți ceea ce se întâmplă celui bolnav. Vă mulțumesc pentru toate acestea!»

Pentru Biserică, a spus pontiful mai înainte, ”bolnavii sunt persoane în care este prezent de o manieră specială Isus, care se identifică cu ei atunci când spune: eram bolnav și voi m-ați vizitat (Mt 25,36). În toată slujirea sa, Isus a fost aproape de cei bolnavi, s-a apropiat de ei cu iubire și mulți au fost vindecați. Întâlnind leprosul care îi cere să fie curățat, Isus întinde mâna și îl atinge (cf. Mt 8, 2-3). Nu trebuie să ne scape din vedere importanța acestui gest simplu: legea mozaică interzicea atingerea leproșilor și îi oprea pe aceștia să se apropie de zonele locuite. Isus, însă, merge la inima legii, care își găsește împlinirea în iubirea de aproapele, și atingându-l pe lepros, reduce distanța față de el ca să nu mai fie separat de comunitatea oamenilor și să simtă, printr-un simplu gest, apropierea lui Dumnezeu însuși. În acest fel, vindecarea pe care Isus i-o dăruiește nu este numai trupească, dar ajunge la inimă, pentru că leprosul nu a fost doar vindecat, dar s-a simțit iubit. Nu uitați de «medicamentul mângâierii», este atât de important. O mângâiere, un zâmbet, este plin de semnificație pentru cel bolnav. Gestul este simplu, dar îl ajută, se simte însoțit, simte aproape vindecarea, se simte persoană, nu un număr. Nu uitați!”.

La finalul întrevederii din Aula Paul al VI-lea, papa Francisc a îndemnat infirmierii să se roage câteva clipe în tăcere la Dumnezeu, ”în tăcere pentru că voi sunteți de diferite confesiuni religioase, ca să ne binecuvânteze. Domnul să vă binecuvânteze pe voi toți și pe bolnavii pe care îi îngrijiți”.

(rv – A. Dancă)

Exprimaţi-vă opinia