Rugăciunea lui Neagu Djuvara

Publicatla 29 January 2018
  • 28 Ian 2018

„Doamne, cu ce aș putea asemui clipa aceea a mea, când mă rugam în acel colț de biserică veche, cu martori doar lumânările tremurânde.

Și te-am rugat să mă ierți,

Și am plâns, și ai venit o clipă de mi-ai poruncit  –  o clipă, dar o clipă fără seamăn, o clipă atât de plină, că încăpeau în ea și tot trecutul meu, și tot pământul  –  incomensurabilă, incomparabilă cu altceva.

Nu din mine putea să fi izvorât asemenea plenitudine, ci din afară, de Undeva…

De atunci știu că ești… „.

Neagu Djuvara

 
Sursa:
Neagu D., Amintiri din pribegie, Editura Humanitas, București,  2012, p. 456

FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea

Exprimaţi-vă opinia