14.01.2018, Vatican (Catholica) – Cu o zi înainte de plecarea în Chile și Peru, Papa Francisc s-a întâlnit cu credincioșii veniți azi în Piața San Pietro pentru rugăciunea mariană „Îngerul Domnului”. Redăm alocuțiunea Sfântului Părinte după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Ca în sărbătoarea Epifaniei și în cea a Botezului lui Isus, și pagina din Evanghelia de astăzi (cf. In 1,35-42) propune tema manifestării Domnului. De data aceasta Ioan Botezătorul este cel care îl indică discipolilor Săi ca „Mielul lui Dumnezeu” (v. 36), invitându-i astfel să îl urmeze pe El. Și așa este pentru noi: cel pe care l-am contemplat în misterul Crăciunului, acum suntem chemați să îl urmăm în viața zilnică. Așadar, Evanghelia de astăzi ne introduce perfect în timpul liturgic de peste an, un timp care folosește la însuflețirea și verificarea drumului nostru de credință în viața obișnuită, într-o dinamică ce se mișcă între epifanie și urmare, între manifestare și vocație.
Relatarea din Evanghelie arată caracteristicile esențiale ale itinerarului de credință. Există un itinerar de credință, și acesta este itinerarul discipolilor din toate timpurile, și al nostru, pornind de la întrebarea pe care Isus o adresează celor doi care, stimulați de Ioan Botezătorul, încep să îl urmeze: „Ce căutați?” (v. 38). Este aceeași întrebare pe care, în dimineața de Paște, Cel Înviat o va adresa Mariei Magdalena: „Femeie, pe cine cauți?” (Ioan 20,15). Fiecare dintre noi, ca ființă umană, este în căutare: căutare de fericire, căutare de iubire, de viață bună și deplină. Dumnezeul Tatăl ne-a dat toate acestea în Fiul său Isus.
În această căutare este fundamental rolul unui adevărat martor, al unei persoane care cea dintâi a parcurs drumul și l-a întâlnit pe Domnul. În Evanghelie, Ioan Botezătorul este acest martor. Pentru aceasta poate să îi orienteze pe discipoli spre Isus, care îi implică într-o nouă experiență spunând: „Veniți și vedeți” (v. 39). Și acei doi nu vor mai putea uita frumusețea acelei întâlniri, până acolo încât evanghelistul notează și ora: „Era la ceasul al zecelea” (ibid.). Numai o întâlnire personală cu Isus generează un drum de credință și de ucenicie. Am putea să avem atâtea experiențe, să realizăm multe lucruri, să stabilim raporturi cu atâtea persoane, dar numai întâlnirea cu Isus, în acea oră pe care Dumnezeu o cunoaște, poate să dea sens deplin vieții noastre și să facă rodnice proiectele noastre și inițiativele noastre.
Nu este suficient să ne construim o imagine despre Dumnezeu bazată pe ceea ce auzim; trebuie să mergem în căutarea Învățătorului divin și să mergem acolo unde locuiește el. Întrebarea celor doi discipoli adresată lui Isus, „Unde locuiești?” (v. 38), are un sens spiritual puternic: exprimă dorința de a ști unde locuiește Învățătorul, pentru a putea rămâne cu el. Viața de credință constă în dorința de a rămâne cu Domnul, așadar, într-o căutare continuă a locului unde locuiește El. Aceasta înseamnă că suntem chemați să depășim o religiozitate obișnuită și nederanjată, reînviind întâlnirea cu Isus în rugăciune, în meditarea cuvântului lui Dumnezeu și în frecvența la Sacramente, pentru a rămâne cu El și a aduce rod grație Lui, ajutorului Său, harului Său.
A-l căuta pe Isus, a-l întâlni pe Isus, a-l urma pe Isus: acesta este drumul. A-l căuta pe Isus, a-l întâlni pe Isus, a-l urma pe Isus. Fecioara Maria să ne susțină în această propunere de a-l urma pe Isus, de a merge și a rămâne acolo unde locuiește El, pentru a asculta cuvântul Său de viață, pentru a adera la El care ia asupra Sa păcatul lumii, pentru a regăsi în El speranță și elan spiritual.