23_AC-112017-page-001

Trăim în prelungirea Smartphone-ului nostru: gândim în extensia unei versiuni de Android sau iOS. Există totuși o singură Persoană cu care nu ne putem da întâlnire pe WhatsApp și către care nici apelurile de tip voce/video nu-s la îndemâna tastei noastre.  

Venim la Liturghie să facem un singur apel (clar, nu telefonic) și anume la iubirea și iertarea lui Isus, pentru a-i mulțumi, a-l lăuda și a-l binecuvânta, când:

  • oricâte preocupări exterioare și frământări interioare am avea, când ajungem la biserică, facem succesiv aceste două gesturi: închidem telefonul mobil (sigur nu pierdem vreun apel 3G de la Dumnezeu, nici nu-i cazul să-l tag-uim în propria Lui casă) și deschidem deopotrivă poarta bisericii și a inimii (ca să dăm un mare check-in în suflet lui Isus);
  • în contemplation mode suntem „legați” direct la priză și acumulăm energie direct proporțională cu capacitatea noastră de a ne face prezenți prezenței Domnului; singurul bip care se aude este acela al pulsului nostru conectat la cel al Domnului: bateria ni se încarcă prin Spovadă și Euharistie, sufletul nostru e pe silent, vibrează doar pentru că e supra-încărcat de atâta iubire;
  • avem rețea (directă și foarte puternică) doar cu Isus: semnal bun, conectare automată la opțiunea „Nu deranjați” și la feature-ul de economisire energie (inutilă), deblocare la emoții și trăire, blocare la toate apelurile „din afară”, GPS cu vizibilitate maximă la cer, navigator cu rute ajutătoare pe distanța (foarte lungă și încurcată) dintre minte și inimă.

Când butonăm tastele telefonului nostru (uneori atât de smart încât își prostește stăpânul și-l face sclav) recunoaștem implicit că:

  • ne trăim viața spirituală la fel de superficial ca orice altă relație: trei like-uri, un partikip și patru LOL-uri, un selfie cu fața mea pioasă și cu asta s-a terminat și slujba asta, că dacă nu era Instagram-ul ăsta nush’, dear, ce mă făceam;
  • ne credem buricul pământului și centrul universului, fiindcă încă n-am aflat că lumea nu se oprește în loc dacă nu dăm reply în 4 milisecunde ultimului email de la corporație, nu ne vizualizăm instant like-urile de pe Facebook și nici nu răspundem la telefon cât timp suntem „într-o altă Întâlnire”;
  • nu dăm doi bani pe Liturghie și nici pe cei din jur: oricând de cool ar fi tonul tău de apel, când sunetul lui irumpe în mijlocul Prefacerii, refuzul sau neglijența de a-l comuta pe silențios deopotrivă o impietate asupra delicateții și grandorii misterului care se înfăptuiește pe altar, precum și o lipsă de respect față de fratele tău care a venit să asculte cântecul corurilor de îngeri, și nu soneria „deșteptăciunii” cu taste și baterie.

Bonus! Închide-ți telefonul la Liturghie, la Adorație, la rugăciune: renunță la vorbitul cu prietenii reali sau virtuali. Și Dumnezeu îți va deschide în inimă un loc de liniște, de tihnă și de pace în care tu poți vorbi cu El și El cu tine, ca între prieteni adevărați.

„Să fim cu Dumnezeu, știind cât de mult este El cu noi. Să ne aplecăm asupra lui Dumnezeu gândind, din timp în timp, la eterna duioșie a atenției Sale, mereu spre noi aplecată” (Fer. Vladimir Ghika).

Articol publicat în revista „Actualitatea creștină”, noiembrie 2017