De M. Chiara Biagioni

A crea spaţii de dialog şi de confruntare pentru a regândi Europa, a pune în confruntare idei şi propuneri concrete, a implica persoanele în procesele constitutive, a găsi noi echilibre pentru a fi împreună. Aceasta este propunerea care reiese la Roma la sfârşitul celor trei zile de întâlnire şi dialog “(Re)thinking Europe. O contribuţie creştină la viitorul Proiectului european”. A fost promovat de Comisia Conferinţelor Episcopale din Uniunea Europeană (COMECE) şi Secretariatul de Stat şi au fost invitaţi 350 de lideri politici, episcopi şi diferiţi reprezentanţi ai societăţii civile din Europa. Nu a fost o întâlnire clasică, ci un spaţiu de dialog în care întâlnirile din aulă s-au alternat cu 18 workshop-uri. Propunerea finală este de a continua, promovând alte ocazii de confruntare care pot să ia forme diferite – forumuri, adunări, discuţii – dar care sunt deschise tuturor. A lansat-o cardinalul Reinharid Marx, arhiepiscop de München und Freising, preşedinte al Conferinţei Episcopale Germane şi preşedinte al COMECE, trasând la agenţia SIR un bilanţ final al întâlnirii.

Luând cuvântul, papa Francisc a spus: “Aşadar nu este acesta timpul de a construi tranşee, ci acela de a avea curajul de a lucra pentru a urmări pe deplin visul părinţilor fondatori al unei Europe unite şi împăcate, comunitate de popoare doritoare să împărtăşească un destin de dezvoltare şi de pace”. Sunt cuvinte de încurajare. Însă Europa mai are forţa şi energia pentru a continua în acest proiect de Uniune?

În cursul acestei întâlniri am simţit că, e adevărat, într-adevăr trebuie să reîncepem şi să regăsim motivaţia faptului de a fi împreună. În acest proces, creştinii au o misiune de desfăşurat, au o vocaţie pentru Europa, au ceva de spus. Ceea ce ne-a determinat să organizăm această întâlnire a fost intenţia de a reuni ideile şi de al confrunta, dar mai ales a regăsi curajul şi motivaţie mai puternică pentru a ne angaja pentru Europa. Şi papa ne-a spus asta: merit. Merită să ne angajăm pentru marele proiect al Europei. Cel care a fost aici, reporneşte mai motivat. Şi cred că acesta este rezultatul cel mai important, obiectivul pe care ni l-am stabilit dinainte.

Europa trece printr-o perioadă bogată în provocări noi. În timp ce se desfăşura întâlnirea dumneavoastră la Roma, la Barcelona se anunţa independenţa Cataloniei din Spania. Papa a vorbit despre unitate şi înţelegere. Mai este posibil a vorbi despre unitate când popoarele din Europa se despart?

Papa a spus şi că o Europă inclusivă şi solidară nu înseamnă Europă uniformă. Aşadar, trebuie puse în mişcare mecanisme de solidaritate, noi forme de federalisme şi autonomii juste. Este misiunea fiecărei naţiuni şi regiuni să organizeze aceste echilibre bazându-se pe două principii importante din Doctrina Socială a Bisericii: subsidiaritate şi solidaritate. Cred că un organism social nu poate să funcţioneze fără a ţine cont de aceste două principii. De aceea, trebuie găsite căi noi. Nimeni nu poate indica altuia drumul care trebuie parcurs. Fiecare trebuie să găsească propria cale. Dar dacă nu caută toţi să găsească acest echilibru, între subsidiaritate şi solidaritate, comuniune şi autonomie, se nasc în mod inevitabil tensiuni şi este ceea ce trăim în Europa.

Din mai multe părţi, în aceste zile, au spus că în Europa lipsesc spaţii de dialog deschise pentru toţi. Cum credeţi că trebuie continuat pentru a favoriza crearea acestor locuri de întâlnire şi confruntare?

Îmi vine în minte procesul de convenţie care a fost activat pentru pregătirea Tratatului pentru Constituţia Europeană. Doi ani de convenţie în care s-au desfăşurat întâlniri, congrese, discuţii pentru a pregăti textul Tratatului. Proces care după aceea n-a fost posibil ca urmare a stopării ratificărilor impusă de victoria nu-urilor la referendumurilor din Franţa şi din Olanda. Dar a fost o tentativă de a implica societatea civilă în acest proces politic. Trăim acum în Europa un soi de scepticism faţă de procesul european din cauza impresiei pe care o au persoanele că nu sunt implicate, că nu sunt pe deplin înlăuntrul acestui proces, că nu sunt parte a politicii. Şi preşedintele Macron în diferite intervenţii a propus Forumurilor cetăţenilor. Este o propunere asupra căreia se poate reflecta. Cred că astăzi este util să se organizeze spaţii de dialog în care să fie posibil să se pună în confruntare idei şi propuneri pentru viitor, pentru viitorul Europei. Din acest dialog, ţinut aici la Roma, reiese cât de important este a organiza întâlniri de acest fel. Am trăit un dialog bun între lideri politici, episcopi şi reprezentanţi ai societăţii civile. Toţi am simţit că era util. Acum trebuie mers înainte. Dialogul este necesar.

În acest dialog care este glasul Bisericii? Şi preluând tema întâlnirii, ce contribuţie pot aduce creştinii “viitorului Proiectului european”?

A deschide spaţii comune de dialog. Ni am deschis porţile pentru un spaţiu de dialog. La acest dialog au participat persoane pregătite să intre în joc, să se confrunte. Am deschis porţile nu numai pentru catolici, nu numai pentru creştini. Am deschis porţile dialogului pentru toţi. În acest dialog Biserica trebuie să fie instrument de unitate. Nu suntem posesori a toate. Nu suntem posesori ai adevărului. Dar suntem martori ai speranţei. Şi asta oferim ca un ajutor pentru societate.

(După agenţia SIR, 30 octombrie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

 

Exprimaţi-vă opinia