25.10.2017, Vatican (Catholica) – Papa Francisc a vorbit miercuri, 25 octombrie 2017, despre speranța pe care creștinii o au cu privire la sfârșitul vieții, care se găsește în promisiunea lui Dumnezeu de a fi cu noi în clipa morții noastre și de a ne dărui viața veșnică cu El în ceruri. „Paradisul nu este un loc de poveste și nici o grădină fermecată. Paradisul este îmbrățișarea cu Dumnezeu, Iubire infinită, și intrăm în el grație lui Isus, care a murit pe cruce pentru noi”, a spus Sfântul Părinte la audiența generală de miercuri.
„Acolo unde este Isus, acolo este milostivirea și fericirea; fără El este frigul și întunericul. În ora morții, creștinul îi repetă lui Isus: ‘Amintește-ți de mine’. Și chiar dacă n-ar mai fi nimeni care să-și amintească de noi, Isus este acolo, alături de noi.” Papa Francisc a anunțat că în această zi de miercuri se va încheia seria sa de un an de cateheze despre speranța creștină, și a dedicat această ultimă cateheză din serie unei reflecții despre rai, care este țelul ultim al speranței noastre. A amintit scena de pe Calvar, în care Isus atârna pe cruce între doi criminali, și unul dintre ei, pe care îl numim „tâlharul cel bun”, a avut curajul să îi adreseze cea mai umilă cerere: „Amintește-ți de mine când vei veni în împărăția Ta!”
Tâlharul „nu avea fapte de bine pe care să le prezinte, nu avea nimic, dar s-a încredințat lui Isus, pe care l-a recunoscut ca nevinovat, bun, așa de diferit de el. A fost suficient acel cuvânt de căință umilă, pentru a atinge inima lui Isus”, a spus Papa, arătând că în răspunsul lui Isus „este singura dată când cuvântul ‘paradis’ apare în Evanghelii”. În acest episod, „tâlharul cel bun ne amintește adevărata noastră condiție în fața lui Dumnezeu: că noi suntem copiii Săi, că El simte compătimire față de noi, că El este dezarmat de fiecare dată când îi arătăm nostalgia după iubirea Sa”.
Sfântul Părinte a arătat că cuvintele de speranță ale lui Isus adresate tâlharului ne dau și nouă speranță cu privire la sfârșitul vieților noastre: „În camerele din atâtea spitale sau în celulele din închisori această minune se repetă de nenumărate ori: nu există persoană, oricât de rău ar fi trăit, căreia să-i rămână numai disperarea și să-i fie interzis harul… Și de fiecare dată când un om, făcând ultima cercetare a cugetului din viața sa, descoperă că deficitele depășesc mult faptele de bine, nu trebuie să se descurajeze, ci să se încredințeze milostivirii lui Dumnezeu. Și aceasta ne dă speranță, aceasta ne deschide inima!”
Isus dorește „să ne ducă în locul cel mai frumos care există. Dorește să ne ducă acolo cu acel puțin sau mult bine care a existat în viața noastră, pentru ca nimic să nu se piardă din ceea ce El a răscumpărat deja. Și în casa Tatălui va duce și tot ceea ce în noi mai are nevoie de răscumpărare: lipsurile și greșelile dintr-o viață întreagă. Aceasta este ținta existenței noastre: ca totul să se împlinească și să fie transformat în iubire. Dacă noi credem aceasta, moartea încetează să ne provoace frică și putem spera și să plecăm din această lume în manieră senină, cu atâta încredere.”
„Cine l-a cunoscut pe Isus, nu se mai teme de nimic. Și vom putea repeta și noi cuvintele bătrânului Simeon, binecuvântat și el de întâlnirea cu Cristos, după o întreagă viață consumată în așteptare: ‘Acum eliberează-l, Stăpâne, pe slujitorul Tău în pace, după cuvântul Tău, pentru că ochii mei au văzut mântuirea Ta’ (Luca 2,29-30). Și în acea clipă, în sfârșit, nu vom mai avea nevoie de nimic, nu vom mai vedea în manieră confuză. Nu vom mai plânge în mod inutil, pentru că totul a trecut; și profețiile, și cunoașterea. Însă iubirea nu, aceea rămâne. Pentru că ‘dragostea nu se va termina niciodată’ (cf. 1Corinteni 13,8).”
La finalul audienței, Papa le-a reamintit celor prezenți că luna octombrie este și luna Rozariului, și a oferit în această privință o reflecție specială tinerilor, bolnavilor și cuplurilor de tineri proaspăt căsătoriți. Tinerilor le-a spus: „Știți că această rugăciune mariană este o ocazie pentru voi, dragi tineri, pentru a pătrunde mai adânc în misterele lui Cristos care lucrează în viața voastră”. Pe cei bolnavi i-a îndemnat să iubească Rozariul, „pentru că aduce mângâiere și dă sens suferinței voastre”. A mai spus și că Rozariul „devine pentru voi, dragi tineri proaspăt căsătoriți, o ocazie de a experimenta acea intimitate spirituală cu Dumnezeu care întemeiază o nouă familie”.