28.09.2017, Vatican (Catholica) – „Profit de această întrebare pentru a spune un lucru care cred că trebuie spus pentru dreptate, precum și pentru caritate…” Papa Francisc a înfruntat criticile aduse exortației sale apostolice despre familie, Amoris laetitia, în cursul unui colocviu rezervat care a avut loc în cursul recentei sale călătorii în Columbia (6-11 septembrie) și publicat în următorul număr al revistei La Civiltà Cattolica. Pontiful, ca în orice călătorie internațională, i-a întâlnit pe iezuiții locali și, la încheierea unui răspuns la o întrebare despre ce așteaptă el de la reflecția filozofică, Jorge Mario Bergoglio, citim în textul colocviului publicat integral online de bilunarul iezuiților, a vorbit despre Amoris laetitia, un document care printre altele a provocat acele dubia a patru Cardinali, deveniți doi între timp datorită morții altor doi, îndeosebi despre tema împărtășaniei date divorțaților recăsătoriți.
„Aud multe comentarii – respectabile, pentru că sunt spuse de fii ai lui Dumnezeu, dar greșite – despre exortația apostolică post-sinodală. Pentru a înțelege Amoris laetitia trebuie citită de la un capăt la altul. Începând de la primul capitol, pentru a continua cu al doilea și așa mai departe, și trebuie reflectată. Și trebuie citit ce anume s-a spus în Sinod. Un al doilea lucru: unii susțin că sub Amoris laetitia nu există o morală catolică sau, măcar, nu este o morală sigură. Despre aceasta vreau să afirm cu claritate că morala din Amoris laetitia este tomistă, aceea a marelui Toma. Puteți să vorbiți despre aceasta cu un mare teolog, printre cei mai buni de astăzi și printre cei mai maturi, Cardinalul Schönborn. Aceasta vreau să o spun pentru ca să ajutați persoanele care cred că morala este pur cazuistică. Ajutați-le să își dea seama că marele Toma are o bogăție foarte mare, capabilă și astăzi să ne inspire. Dar în genunchi, mereu în genunchi…”
Teologia și filozofia, tocmai a spus Papa, nu trebuie să fie „o reflecție de laborator. Am văzut ce daune a ajuns să provoace marea și strălucitoarea decădere a scolasticii lui Toma: a devenit o scolastică de manual, fără viață, simplă idee, și s-a tradus într-o propunere pastorală cazuistică”. Pentru Papa Francisc, „Papa Benedict al XVI-lea vorbea despre adevăr ca întâlnire, adică nu o clasificare, ci un drum. Mereu în dialog cu realitatea, pentru că nu se poate face filozofie cu tabla logaritmică, ce este de acum demodată. Și același lucru este valabil și pentru teologie, dar aceasta nu înseamnă «a altera» teologia, dimpotrivă. Teologia lui Isus era cel mai real lucru dintre toate, pornea de la realitate și se înălța până la Tatăl. Pornea de la o sămânță, de la o parabolă, de la un fapt și le explica.”
Papa Francisc, citim în La Civiltà Cattolica, a fost primit de un cântec și de aplauze. Apoi s-a așezat și a mulțumit pentru întâlnire. Răzând a spus, referindu-se la Societatea lui Isus: „Îmi place să întâlnesc «secta»”, provocând râsete generale. „Vă mulțumesc pentru ceea ce faceți în Columbia”, și a continuat: „Ieri am fost foarte bucuros să îl întâlnesc la Medellín pe Álvaro Restrepo, care a fost provincial în Argentina. El venea în Argentina, în Arhiepiscopie, ca să ne vorbească… Este un mare om, foarte bun, foarte bun. Bine, sunt la dispoziția voastră. Nu vreau să vă țin un discurs, deci, dacă aveți vreo întrebare sau ceva ce doriți să știți, spuneți-mi acum, pentru că e mai bine: voi mă zgândăriți și mă inspirați.”
Cineva a cerut imediat binecuvântarea, dar Papa a răspuns: „La sfârșit, când voi da binecuvântarea finală, vă voi binecuvânta pe toți”. După aceea Papa a răspuns la câteva întrebări despre „poporul lui Dumnezeu”, despre tineri și despre suferința poporului afro-columbian. Și, în sfârșit, despre „ce așteaptă de la reflecția filozofică și teologică într-o țară ca a noastră și în Biserică în general”. (după Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)