Când îţi doreşti ceva cu adevărat

Publicatla 16 September 2017
 Când îţi doreşti ceva cu adevărat
  • 15 Sep 2017
  • 596
  • 0

Am auzit (probabil că şi tu): că cică dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, posibil să ţi se întâmple. Ideea pare bună. Şi s-ar putea să funcţioneze. Adică, dacă speri cu insistenţă că vei avea succes în ce-ţi propui, vei reuşi. Depinde, însă cum!

În anii `70, doi psihologi, Grinder şi Bandler, creau o strategie psihologică numită, tehnic, NLP (programare neuro-lingvistică). Un procedeu prin care îţi sugerezi o anumită stare la nivel mental, cu scopul de a reuşi ce ţi-ai propus. Orice. Exemplu: vrei să renunţi la băutură, la fumat? Eşti anorectic sau bulimic? Suferi de vreo fobie? Ai probleme? Doreşti o casă, un laptop? Un job? O bursă, o maşină? Bani?? Orice… Prin NLP, se poate! Modalităţile sunt diferite. Unii încep aşa: în primul rând, imaginează-ţi că ai reuşit şi-ai obţinut deja acel „ceva” (doar îţi imaginezi). Apoi, printr-un efort suplimentar, îţi reprezinţi cumva obiectul dorit: îl vezi, auzi… Îl simţi şi fizic şi emoţional (mă rog… cât reuşeşti!), eventual „îl guşti”, „îl miroşi” şi îl ţii în mână. Apoi „priveşti”, imaginar, întreg contextul: cât te costă, ce beneficii ai, şi paşii ce-i ai de făcut etc. Te vezi pe tine reuşind. Şi îţi spui entuziast că vrei cu adevărat! (pare halucinant, dar…) Cică totul este ştiinţific. O programare a subconştientului din tine. Şi-l injectezi cu tot felul de informaţii despre dorinţa ta. Iar el, subconştientul, pentru că nu prea distinge între ce e imaginar şi ce-i real, va crede. Şi va potenţa cu grijă totul. Te va conduce (fără să conştientizezi) spre target-ul dorit. Conform „doctrinei NLP”, ar trebui să reuşească.

Alţii încearcă proceduri mai diferite. Empirice. Pentru a dobândi acelaşi „obiect” dorit (bani, sănătate, casă, job-uri,…). Recurg la elemente auxiliare: superstiţii, vrăji, horoscoape. Ei cred că astfel de manevre aduc mai multă siguranţă. Cu toate că necesită un plus de competenţă: ghicit în palmă, în cafea, privit la stele, cărţi, fermecături cu busuioc… Comportamente insolite! Cică să mergi 5 nopţi la rând în cimitir, la cinci morminte cu cinci lumânări, pronunţi atent, de 5 sau 7 ori, cuvinte, texte (cică rugăciuni), ca să te-ajute sfântul nu-ştiu-care. Gesticulezi vreo 9 plecăciuni, plasezi 3 broaşte moarte în curtea cuiva, circuli cu ouă tari în buzunare, trei boabe de orez etc.

Realizăm că lumea e bogată în idei (nebună). Exasperată, inventează „tehnici” de forţare a dorinţei. Mitologii complexe. Ca să-şi procure totul pe degeaba.

Interesant: nimeni nu s-a gândit la muncă! Am vrea să le avem pe toate, dar fără să contribuim. Fără manoperă. Ci numai pronunţăm că vrem („am vrea”, „ne-ar place”…). Atât. Fără efort suplimentar. Ne păcălim că totul pleacă de la sine. Dorim vitalitate, plasându-ne convinşi în imobilitate. E ilicit. Te sabotezi pe tine însuţi. Nu poţi ca să devii ceva sau cineva, să îmbunătăţeşti o chestie la tine, fără să faci nimic. Adică, doar priveşti în palmă, în cafele şi, brusc, devii bogat. Pare frustrant pentru cei care lucrează opt, nouă, douăsprezece ore: se scoală, fac naveta şi transpiră, zilnic.

Convingerea că existenţa ta se schimbă de la sine e artificială. Manopera ce-ţi aparţine e însăşi schimbarea. Un dar pe care ţi-l oferi tu ţie însuţi. Decizia pe care vrei s-o întreprinzi devine un cadou. Adesea însă e ratat, doar pentru că nu stabileşti nimic (deşi ai reuşit să împlineşti atâtea). J. Salomé spunea că energia din fiinţa ta ţine de responsabilitatea ta, (eşti responsabil de propria ta viaţă). Poţi fie să o risipeşti, să te consumi aiurea. Fie să te amplifici şi să te dezvolţi. Nu pentru bani sau casă, bursă, job, ci pentru… lucruri mai esenţiale.

Isus ne-ar indica să căutăm întâi cele de sus, iar celelalte vor veni ulterior. Tot el declară prompt că nu oricine ştie să repete Doamne! Doamne! va dobândi împărăţia sa, ci cel care se angajează şi înfăptuieşte voia lui Dumnezeu (cf. Mt 7,21). Adică este descalificată vorbăria şi introdusă cu fineţe o nuanţă de efort suplimentar. Un iz de muncă, (fizică, intelectuală). Să împlineşti, să faci ceva!

Până la urmă, treaba este necesară. Te completează. Te captează. E în favoarea ta. Şi te ajută să obţii onest ce îţi propui. Deţii cele de sus, nu prin magie, vrăji, sau tehnici psihologice. Nici prin cititul horoscopului… (că nu ai cum). Oricât ai încerca. Ci prin ideea sugerată clar de Dumnezeu. Tot el inaugurează şi metoda: „mă veţi căuta şi mă veţi găsi dacă mă veţi căuta cu toată inima” (Ier 29,13). Adică, „toată inima” înseamnă totul: dorinţa, interesul, munca, sacrificiul, oboseala.

De aceea, am auzit (probabil că şi tu): că dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, posibil să ţi se întâmple. Dar asta chiar înseamnă să îţi doreşti ceva cu adevărat! Rămâne să decizi.

Curaj!

 de Pr. Bogdan Emilian Balașcă

 

Sursa:mesagerulsfantulanton.com; e-communio.ro

Exprimaţi-vă opinia