De Domenico Agasso jr şi Andrea Tornielli

Francisc trăieşte în apartamentul 201 din Casa “Sfânta Marta”, în Cetatea Vaticanului, construită de Wojtyła pentru a da o reşedinţă cardinalilor în timpul conclavului. Este o clădire cu cinci etaje; apartamentul papei este la etajul al doilea. Cuprinde sufragerie, birou, dormitor şi baie.

Pentru papa Wojtyła vacanţa era egală cu muntele, pe cât posibil înalt, cu drumeţii lungi şi multă tăcere contemplând piscurile. Pentru Benedict al XVI-lea vacanţă însemna mai ales a citi, a studia şi a cânta la pian, la munte sau la Castel Gandolfo. Pentru succesorul său Francisc vacanţă înseamnă a încetini activităţile zilnice, audienţele şi celebrările, dar fără a se îndepărta de casă. Şi astfel şi reşedinţa istorică pentru şederea Pontifilor – la care Ioan Paul al II-lea a adăugat o piscină, pentru a putea înota nederanjat – nefolosită de titularul său pro-tempore, devine deschis publicului.

Ultimele vacanţe înţelese drept concediu departe de casă, Jorge Mario Bergoglio le-ea făcut în anii ’70. De atunci, actualul pontif a preferat mereu să trăiască timpul de odihnă de vară fără a se îndepărta de reşedinţa sa obişnuită şi de oraşul său. Încetinind ritmurile muncii zilnice dar fără a pleca vreodată.

Amintirile

În familia Bergoglio vacanţele nu se făceau: “Noi nu eram bogaţi, ajungeam la sfârşitul lunii în mod normal, dar nu mai mult. Nu aveam o maşină, nu făceam vacanţe sau astfel de lucruri”, povestea viitorul papă. Mai mult, tatăl lui Jorge Mario doreşte ca fiul să-şi găsească un loc de muncă în perioada de vacanţă de la şcoală. Lucrează mai întâi într-o fabrică de ciorapi, unde iniţial se ocupă de curăţenie. În al treilea an, îi încredinţează câteva treburi administrative. În anii următori va studia şi va lucra în acelaşi timp într-un laborator chimic. Decizia de a nu face vacanţe este legată aşadar şi de o obişnuinţă încă de când era copil şi apoi adolescent.

Francisc a vorbit despre vacanţele sale în zborul de întoarcere din Coreea, în 2014: “Eu am făcut concediu, acum, acasă, aşa cum fac de obicei, pentru că… odată, am citit o carte, interesantă, titlul era: «Bucură-te că eşti nevrotic!». Şi eu am unele nevroze… Una dintre aceste nevroze este că sunt un pic prea alipit de habitat. Ultima dată când am făcut concediu în afara lui Buenos Aires, cu comunitatea iezuită, a fost în 1975. Apoi, mereu fac concediu – cu adevărat! -, dar în habitat: schimb ritmul. Dorm mai mult, citesc lucrurile care-mi plac, ascult muzică, mă rog mai mult… Şi acest lucru mă odihneşte”.

Bergoglio se trezeşte un pic mai târziu faţă de trezirea normală la 4.45, celebrează Liturghia privat (fără participarea oamenilor), nu ţine audienţele generale. Unica întâlnire cu credincioşii rămâne Angelus duminical. Este mai mult timp pentru întâlniri şi colocvii cu persoanele prietene, dar nu lipseşte studiul asupra dosarelor şi pregătirea discursurilor pentru călătorii.

Istoria

Între timp la Castel Gandolfo, în locul papei merg oamenii. Înainte, era accesibil şefilor de stat sau înaltelor ierarhii ecleziastice. În schimb din octombrie 2016 oricine poate intra în camera sobră a pontifilor şi să vadă patul cu deschidere spre piaţă, pe care au murit Pius al XII-lea şi Paul al VI-lea, să vadă telefoanele modelul SIP folosite de episcopii de Roma, divanul şi fotoliul din biblioteca unde s-au aşezat, unul în faţa celuilalt, doi papi, Bergoglio şi Ratzinger, şi măsuţa pe care erau aşezate dosarele Vatileaks.

(După Vatican Insider, 31 iulie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

 

Exprimaţi-vă opinia