
Papa Francisc la Sf. Liturghie luni, 5 iunie 2017.
Evreii care fuseseră deportați în Asiria nu aveau voie să-i înmormânteze pe conaționalii lor: puteau fi la rândul lor uciși. De aceea, gestul lui Tobi era riscant. A practica faptele de milostenie înseamnă nu doar a împărtăși și a compătimi, dar și a risca:
Papa Francisc: «De multe se riscă. Să ne gândim aici, la Roma. În plin război, câți au riscat, începând cu Pius al XII, pentru a-i adăposti pe evrei, ca să nu fie uciși, ca să nu fie deportați! Își riscau viața! Dar era o faptă de milostenie salvarea vieții acelor persoane. A risca».
În continuarea predicii sale de la Sf. Liturghie, papa Francisc a subliniat alte două aspecte. Cel care săvârșește o faptă de milostenie poate fi luat în râs de ceilalți, cum i s-a întâmplat lui Tobi, pentru că este considerat o persoană care face lucruri neobișnuite în loc să-și vadă de treabă. Dar, în cele din urmă, el este unul care se lasă deranjat:
Papa Francisc: «A practica faptele de milostenie deranjează. ”Dar – poate să spună unul – eu am un prieten, o prietenă care, fiind bolnav, bolnavă, aș vrea să-i fac o vizită, dar nu am chef, prefer să mă odihnesc sau să mă uit la televizor”. Vrea să rămână în liniște. A face faptele de milostenie înseamnă întotdeauna a suferi o incomoditate. Deranjează. Dar Domnul a îndurat incomoditatea pentru noi: a mers pe cruce. Ca să ne dea milostivirea sa».
Cel care e capabil să facă fapte de milostenie, a subliniat papa, o face pentru că ”știe că el a primit mai întâi milostivire, pentru că Domnul a fost cel care i-a dat lui milostivirea sa. Și dacă noi facem aceste lucruri, le facem pentru că Domnul a avut milă de noi. Să ne gândim la păcatele noastre, la greșelile noastre și la felul în care Domnul ne-a iertat: ne-a iertat totul, i-a fost milă de noi, iar noi ”facem la fel cu frații noștri”. ”Faptele de milostenie”, a încheiat papa Francisc, ”sunt cele care ne scot din egoism și ne fac să-l imităm mai îndeaproape pe Isus”.
(rv – S. Centofanti – A. Dancă)