02.03.2017, Vatican (Catholica) – „Este foarte important să mergem înapoi, să căutăm rădăcinile credinței noastre”, a afirmat Papa Francisc în această dimineață, 2 martie 2017, în fața preoților Diecezei de Roma, reuniți în Bazilica San Giovanni in Laterano, pentru tradiționala întâlnire de la începutul Postului Mare. Înainte să își prezinte ampla meditație, Pontiful a ascultat spovezile câtorva preoți.

În meditația sa, Pontiful a vorbit despre „memoria deuteronomică”, ca referință la memoria Israelului. „Așa cum apostolii nu au uitat niciodată momentul în care Isus a atins inimile lor”, și noi trebuie să ne îndreptăm memoria spre cei care ne-au ajutat în călătoria noastră creștină. „Uneori au fost persoane simple și apropiate, care ne-au introdus în viața de credință.” Episcopul Romei a subliniat că „credinciosul este unul care în mod fundamental ‘își amintește’”. De aceea „cineva nu poate crede fără memorie”, iar „credința este hrănită de amintire”. Mai mult, Domnul este „Dumnezeul părinților și bunicilor noștri. El nu este Dumnezeul ultimului moment, un Dumnezeu fără istorie de familie, un Dumnezeu care, pentru a răspunde fiecărei noi paradigme, trebuie să le arunce pe cele precedente ca vechi și ridicole.”

Istoria de familie „nu expiră niciodată”, a adăugat el. „Hainele și frizurile bunicilor vor părea învechite, ne vor face să râdem când privim fotografiile decolorate de vreme, dar afecțiunea părinților noștri, care s-au dăruit total pentru ca noi să putem fi aici și să avem ce avem, sunt o flacără aprinsă în fiecare inimă nobilă.” De aceea este necesar să ținem mereu prezent faptul că a progresa în credință „este și un exercițiu de întoarcere cu memoria la harurile fundamentale”. Papa a subliniat că „se poate progresa și mergând înapoi”, mergând să cauți din nou „comorile și experiențele care au fost uitate și care de multe ori conțin chei de înțelegere a prezentului”.

Pentru Pontif, „adevăratul lucru revoluționar” este „a merge la rădăcini”. Pentru a înțelege mai bine conceptul, a povestit o întâmplare personală, din timpul unor exerciții spirituale, când nu l-a înțeles pe predicator, dar s-a gândit la ceea ce bunica sa i-a scris cândva: „Fii atent căci Dumnezeu se uită la tine; gândește-te că vei muri și nu știi când”. „În acel moment eram blocat și am mers înainte în rugăciune – amintirea m-a ajutat”, a mărturisit Sfântul Părinte.

Repetând că „creștinul nu își uită rădăcinile”, Papa Francisc a explicat că „cu cât este mai lucidă memoria trecutului, cu atât mai clar se deschide viitorul, deoarece calea cu adevărat nouă poate fi văzută și distinsă de căile deja urmate și care nu au dus nicăieri”. Vedem deci că „credința crește amintindu-ne, făcând conexiuni cu istorii reale trăite de părinții noștri și de întreg poporul lui Dumnezeu, de întreaga Biserică”. De aceea „Euharistia este memorial al credinței noastre, care ne situează din nou și din nou, zilnic, în evenimentul fundamental al mântuirii noastre, în patima, moartea și învierea Domnului, centrul istoriei”.

De aici invitația către preoți „să se întoarcă mereu la acest memorial” și „să îl actualizeze într-un Sacrament care este prelungit în viață”. Pentru a merge înapoi la izvoarele memoriei, Papa a sugerat un pasaj din profetul Ieremia și un altul din profetul Osea, „în care ne vorbesc despre ce își amintește Domnul despre Poporul Său”. Pentru Ieremia „amintirea Domnului este aceea a unei mirese a tinereții Sale, care i-a fost infidelă”. Pentru Osea, amintirea Domnului este aceea a unui fiu răsfățat și nerecunoscător, a continuat Pontiful. „Astăzi, ca atunci, infidelitatea și nerecunoștința păstorilor are repercusiuni asupra celor mai săraci dintre credincioși, care rămân la mila străinilor și idolatrilor.”

Exprimaţi-vă opinia