1 martie 2017. «Postul Mare este un timp de penitență, dar și de mortificare, însă nu cu un scop în sine, ci destinat să ne facă să înviem cu Cristos, să ne reînnoim identitatea baptismală, adică să ne naștem din nou, “din înalt”, din iubirea lui Dumnezeu (cf. In 3,3) Iată de ce Postul Mare este, prin natura sa, un timp de speranță.»

Continuând șirul catehezelor dedicate speranței creștine, la audiența generală din Miercurea Cenușii, când credincioșii catolici de rit latin intră în timpul liturgic al Postului Mare, Sfântul Părinte a ales să prezinte Postul Mare ca pe o “cale a speranței”.
Papa Francisc: «De fapt, această perspectivă este imediat evidentă dacă ne gândim că Postul Mare a fost instituit de Biserică ca timp de pregătire pentru Sărbătoarea Paștelui, așadar întregul înțeles al acestei perioade de patruzeci de zile fiind iluminat de misterul pascal spre care ne orientăm. Putem să ni-l imaginăm pe Domnul cel Înviat care ne cheamă să ieșim din întunericul nostru, iar noi pornim la drum spre El, care este Lumină.»

Pentru a înțelege mai bine semnificația acestui parcurs, pontiful a adus în prim plan experiențe fundamentale relatate în Sfânta Scriptură, precum chemarea lui Moise, cu consecința exodului evreilor, a trecerii lor – prin deșert – de la condiția de sclavie din Egipt, cu opresiune și munci forțate, spre Țara libertății.
Papa Francisc: «În timpul acestui parcurs de la sclavie la libertate, Domnul le dă Izraeliților legea, pentru a-i educa astfel încât să-l iubească doar pe El, unicul Domn, și de a se iubi între ei ca frați. Scriptura indică exodul ca fiind lung și chinuit: în mod simbolic durează 40 de ani, adică durata de viață a unei generații. O generație care, în fața încercărilor din timpul parcursului, este mereu tentată să regrete Egiptul și să se întoarcă înapoi. Însă Domnul rămâne fidel și acea lume sărmană, călăuzită de Moise, ajunge în Țara promisă. Întreg parcursul este făcut cu speranță: speranța de a ajunge în Țara promisă și tocmai în acest sens este un “exod”, o ieșire din sclavie la libertate. Fiecare pas, fiecare efort, încercare, cădere, dar și fiecare ridicare, totul are înțeles doar în cadrul proiectului de mântuire a lui Dumnezeu, care dorește pentru poporul său viața și nu moartea, bucuria și nu durerea. »

Făcând trecerea la Noul Testament, pontiful a explicat că Paștele lui Isus este exodul său prin care El ne-a deschis calea pentru a ajunge la viața deplină, eternă și binecuvântată.
Papa Francisc: «Postul Mare urmează această dinamică: Cristos ne precede prin exodul său, iar noi traversăm acest deșert datorită Lui și în urma Lui. El este ispitit pentru noi și a învins Ispititorul pentru noi, însă și noi trebuie să înfruntăm împreună cu El tentațiile și să le depășim. El ne dăruiește apa vie a Duhului său, fiind de datoria noastră să ne alimentăm, să bem din acest izvor, prin Sacramente, prin rugăciune și adorație; El este lumina care învinge întunericul și nouă ni se cere să alimentăm mica flacără care ne-a fost încredințată în ziua Botezului nostru.»

«Să intrăm în Postul Mare cu inima deschisă spre acest orizont. Să ne simțim parte din poporul  sfânt al lui Dumnezeu, să începem cu bucurie acest drum al speranței», a îndemnat papa Francisc la finalul catehezei din cadrul audienței generale de miercuri, 1 martie, Miercurea Cenușii, zi ce marchează începutul Postului Mare pentru credincioșii catolici de rit latin.

Primiți acum binecuvântarea Sfântului Părinte de la finalul audienței generale a cărei cateheză a fost dedicată temei: Postul Mare ca drum al speranței.

RV/AM

Sursa: radiovatican

 

Exprimaţi-vă opinia