Banul duce la un alt fel de orbire, spune papa Francisc în Mesajul pentru Postul Mare 2017.

RV 14 feb 2017. Iubirea de bani este ”rădăcina tuturor relelor” și principalul motiv al corupției; banul poate ajunge să ne domine și să devină un idol tiranic; în loc să fie un instrument în slujba noastră, banul poate supune lumea întreagă și pe noi înșine: spune papa Francisc în Mesajul său pentru Postul Mare 2017. Mesajul a fost prezentat la Sala de presă a Sf. Scaun marți, 7 februarie, și are ca temă ”Cuvântul este un dar, celălalt este un dar”. Potrivit calendarului roman sau latin, Postul Mare începe la 1 martie, cu gestul de pocăință din Miercurea Cenușii. Revenim în această emisiune la mesajul papei Francisc și vă oferim partea a doua a acestuia, intitulată ”Păcatul ne orbește”. După cum s-a explicat la prezentarea mesajului, pontiful pune în centrul atenției parabola bogatului și a lui Lazăr (Lc 16,19-31) pentru a evidenția un adevăr practic: atașamentul față de bani duce la un fel de orbire, astfel încât bogatul nu-l mai vede pe cel sărac și flămând. Să ascultăm, în traducerea noastră de lucru, partea a doua din mesajul papei pentru Postul Mare.

2. Păcatul ne orbește. Parabola este necruțătoare în a evidenția contradicțiile în care se află bogatul (cf. v.19). Acest personaj, în contrast cu Lazăr cel sărac, nu are un nume, este calificat doar ca “bogat”. Opulența lui se manifestă în veșmintele pe care le poartă, de un lux exagerat. Purpura cu care se înveșmânta era foarte fină, valorând chiar mai mult decât aurul și argintul, motiv pentru care era rezervată divinității (cf. Ier 10,9) și regilor (cf. Jud 8,26). Hlamida îi era confecționată dintr-un țesut de in special care dădea ținutei sale un caracter aproape sacru. Așadar, bogăția acestui om era excesivă și pentru că era arătată zilnic, în mod obișnuit: “petrecea în fiecare zi cu mare fast” (v.19). În el se întrezărește în mod dramatic corupția păcatului, care se împlinește în trei momente succesive: iubirea de bani, vanitatea și mândria (cf. Omilie, Sf. Liturghie, 20 septembrie 2013).

Apostolul Paul spune că “iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Tim 6,10). Aceasta reprezintă principalul motiv al corupției și sursă de invidie, certuri și suspiciuni. Banul poate ajunge să ne domine și să devină un idol tiranic (cf. Exortația apostolică Evangelii gaudium, 55). În loc să fie un instrument în slujba noastră pentru a face binele și a exercita solidaritatea față de ceilalți, banul poate supune lumea întreagă și pe noi înșine unei logici egoiste care nu lasă spațiu iubirii și împiedică pacea. Parabola ne arată apoi cum lăcomia bogatului îl face să fie vanitos. Personalitatea lui se exprimă prin aparențe, arătându-le celorlalți ceea ce-și poate permite. Însă, aparența maschează un gol interior. Viața sa este prizoniera exteriorității, a celei mai superficiale și mai efemere dimensiuni a existenței (cf. ibid., 62).

Treapta cea mai de jos a acestei degradări morale este mândria. Bogatul se îmbracă asemenea unui rege, simulează ținuta unui zeu, uitând că este un muritor de rând. Pentru omul corupt de iubirea de avuții nu există altceva decât propriul “eu” de aceea persoanele care-l înconjoară nu intră în câmpul lui vizual. Rezultatul atașamentului față de bani este așadar un fel de orbire: bogatul nu-l vede pe săracul flămând, încovoiat și copleșit în umilința sa. Privind acest personaj, se înțelege de ce Evanghelia este atât de categorică în a condamna iubirea de bani. «Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei » (Mt 6,24).

(rv – A. Dancă)

Exprimaţi-vă opinia