De Giorgio Bernardelli

A muri în misiune la 25 de ani în timp ce oferă câteva luni din propria viaţă în slujba altora. Este o faţă deosebit de dură a martiriului aceea pe care Biserica poloneză în aceste zile o trăieşte prin istoria lui Helena Kmieć, o tânără moartă în Bolivia în timpul unei tentative tragice de furt în dauna structurii în care de numai două săptămâni desfăşura o experienţă de voluntariat.

În urmă cu doar şase luni Helena era la Cracovia printre voluntarii de la ZMT. Tânără studentă de 25 de ani, foarte activă în grupul de tineret legat cu Misionarii Salvatorieni, la acea întâlnire nu putea desigur să lipsească. În veghea de la Campus Misericordiae l-a ascultat cu siguranţă pe Papa Francisc şfichiuind generaţia sa cu cuvintele despre “divanul-fericire” şi le-a însuşit: pentru ea nu se putea fi cu adevărat tineri şi să se rămână tolăniţi pe un divan închizând ochii asupra lumii. Dar chiar în acele zile, la Cracovia, a întâlnit şi surorile din Debica şi a auzit vorbindu-se despre orfelinatul lor de la Cochabamba. Astfel, întorcându-se acasă, s-a format ideea: după ce a încheiat studiile de inginerie chimică la Politehnica din Silezia, avea să meargă pentru câteva luni acolo, în slujba copiilor din Bolivia. De altfel – pentru perioade mai scurte – făcuse asta deja şi în alte realităţi din România, din Ungaria şi din Zambia.

A plecat la 9 ianuarie, împreună cu o prietenă şi ea din grupul voluntariatului misionar salvatorian. Trebuiau să rămână împreună până la sfârşitul lui iunie. În schimb, marţi seara – în orfelinatul surorilor de la Cochabamba – s-a consumat tragedia: în ceea ce a fost probabil o tentativă de furt terminată rău, Helena a fost înjunghiat. Şi ajutoarele imediate n-au fost suficiente ca să-i salveze viaţa.

În durerea imensă a familiei şi a tuturor prietenilor, părintele Adam Ziolkowski, responsabil pentru salvatorieni al proiectelor de voluntariat misionar pentru tineri, o aminteşte astăzi pe Helena ca “o persoană care nu lăsa să treacă nicio oportunitate pentru a face bine altora”. Şi este o definiţie care ajută la lărgirea privirii spre un fenomen care merge dincolo de istoria singulară a acestei tinere poloneze.

Prezenţa tinerilor – uneori şi pentru perioade foarte scurte – este de fapt una dintre feţele cele mai interesante ale misiunii astăzi. Alături de preot, de sora sau de laicul care au decis să-şi consacre în întregime propria viaţă evanghelizării şi slujirii săracilor, în periferiile lumii, nu este de loc rar să se găsească vreunul de 20 de ani venit şi el de departe, eventual şi numai pentru a petrece într-un mod un pic diferit propria vară. Prezenţe neimprovizate: aproape întotdeauna sunt legate de drumuri trăite cu institutele misionare, aşa cum s-a întâmplat cu Helena. Drumuri de discernământ vocaţional la 360 de grade, primite în fiecare an cu mare entuziasm de sute de tineri care aparţin unei generaţii care între Erasmus şi zboruri low-cost are multă mai mult familiaritate cu lumea faţă de câţiva ani în urmă.

De altfel şi Documentul Pregătitor al Sinodului pe care papa l-a voit despre tineri indică “slujirea generoasă” ca unul dintre “locurile” privilegiate ale pastoraţiei tineretului. “Întâlnirea cu persoane care experimentează sărăcie şi excludere – se citeşte în textul difuzat în urmă cu câteva zile – poate să fie o ocazie favorabilă de creştere spirituală şi de discernământ vocaţional: şi din acest punct de vedere săracii sunt maeştri, ba chiar purtători ai veştii bune că fragilitatea este locul în care se trăieşte experienţa mântuirii”.

Cu evenimentul tragic al Helenei Kmieć şi acest tip de experienţe intră în martirologiul Bisericii de astăzi. Amintindu-ne că timpul pe care aceşti tineri îl pun la dispoziţia lumii este un dar preţios. Şi fără rezerve.

(După Vatican Insider, 27 ianuarie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

 

Exprimaţi-vă opinia