Papa Francisc binecuvântează un copil, la audiența generală de miercuri, 11 ianuarie 2017, cu desfășurare în Aula Paul al VI-lea, din Vatican – AFP


 11 ianuarie 2017. “Idolii lor sunt argint și aur, lucrarea mâinilor omului. /Ei au gură, dar nu vorbesc;/au ochi, dar nu pot să vă vadă;/au urechi, dar nu aud;  (…) Ca ei vor fi cei care i-au făcut/ și toți cei care se încred în ei (…) Cei ce se tem de Domnul se încred în El; Domnul este ajutorul și scutul lor”.  Din aceste versete ale Psalmului 115 (Ps 115, 4-5, 8, 11) s-a inspirat cateheza Sfântului Părinte de miercuri, 11 ianuarie, din cadrul audienței generale ținută în Aula Paul al VI-lea din Vatican. Continuând șirul reflecțiilor dedicate speranței creștine, papa Francisc a pus accentul pe speranță ca nevoie primară a omului.
Însă, dincolo ne necesitatea de a spera în viitor, de a crede în viață, de a urma așa-numita “gândire pozitivă”, Sfântul Părinte a evidențiat importanța de a ne pune speranța în ceea ce ne poate cu adevărat ajuta să trăim și să dăm un sens existenței noastre.
Papa Francisc: “De aceea Sfânta Scriptură ne atrage atenția în privința falselor speranțe; aceste false speranțe pe care ni le propune lumea, demascându-le inutilitatea și arătând cât sunt de inexacte, făcând acest lucru în diferite moduri, denunțând mai ales falsitatea idolilor față de care omul este continuu tentat să-și pună încrederea și să-i transforme în obiect al speranței.”

Referindu-se la Psalmul 115 (113B), papa Francisc observă modul oarecum ironic în care psalmistul subliniază caracterul efemer al acestor idoli, explicând totodată că idolii nu sunt doar cei din argint sau aur…
Papa Francisc: “Și trebuie să înțelegem că nu este vorba doar de reprezentări făcute din metal sau dintr-un alt material, ci și reprezentări ale minții noastre, atunci când ne încredem în realități limitate pe care le transformăm în absolute, sau când îl reducem pe Dumnezeu la propriile scheme și idei despre divinitate; un dumnezeu care ne seamănă, lesne de înțeles, previzibil, exact ca idolii despre care vorbește Psalmul. Omul, imagine a lui Dumnezeu, își făurește un dumnezeu după chipul și asemănarea sa, fiind în plus și o imagine nereușită: nu aude, nu acționează și, mai ales, nu poate vorbi.”

Atrăgând atenția asupra pericolului de a ne pune încrederea în simulacre mute în loc să ne încredem în “Domnul vieții care, prin Cuvântul său a creat lumea și ne conduce existența”, papa Francisc a dat exemplul idolilor falși care, chiar dacă nu sunt din metal, conduc la pierzanie:
Papa Francisc: “Ideologiile cu pretenția lor de absolut, avuțiile – acestea reprezentând un mare idol – puterea și succesul, orgoliul, cu iluzia lor de eternitate și de atotputernicie, valori precum frumusețea fizică și sănătatea, când devin idoli cărora le este sacrificat orice, sunt toate realități care confundă mintea și inima și, în loc să favorizeze viața conduc la moarte”

Revenind la Psalmul 115 (113B), Sfântul Părinte a explicat că mesajul este foarte clar: “Dacă se pune încrederea în idoli, se devine asemenea lor: imagini goale, cu mâini care nu ating, cu picioare care nu merg, cu guri care nu pot vorbi. Nu se mai are nimic de spus, se ajunge la a incapacitatea de a ajuta, de a schimba lucrurile, de a surâde, de a se dărui, de a iubi.”

Primiți acum, pe calea undelor, binecuvântarea Sfântului Părinte de la finalul audienței generale de miercuri, 11 ianuarie 2017.

RV/AM

Exprimaţi-vă opinia