Papa Francisc și cardinalul Angelo Sodano, sâmbătă, 17 decembrie 2016.


RV 17 dec 2016. Papa Francisc a împlinit astăzi 80 de ani și i-a adus mulțumire Domnului pentru darul vieții. O zi normală de activități pentru Sfântul Părinte, dar bogată în gesturi cu mare încărcătură simbolică pentru misiunea sa de succesor al Sfântului Apostol Petru. Ziua pontifului a început, practic, la 7.15 când a primit la micul dejun opt persoane fără adăpost, printre care doi români și un moldovean, Oaspeții i-au adus un buchet de floarea-soarelui și, după micul dejun, au primit de la Sfântul Părinte dulciuri tradiționale argentiniene. Succesiv, papa a mers în Capela Paulină din Palatul Apostolic unde la ora 8.00 a prezidat Sfânta Liturghie împreună cu cardinalii prezenți la Roma. La predica Sfintei Liturghii pontiful a vorbit despre Evanghelia zilei (Mt 1,1-17), cu genealogia lui Isus Cristos, fiul lui David, punând în evidență atitudinea creștinului în fața apropiatei sărbători a Nașterii Domnului. Viața creștinului, a spus papa la predică, este un drum intens spre întâlnirea definitivă cu Isus. Înainte de binecuvântarea finală a Sfintei Liturghii, după urările exprimate de cardinalul decan Angelo Sodano, papa Francisc și-a exprimat câteva gânduri în fața cardinalilor cu ocazia împlinirii a 80 de ani de viață. Dar, așa cum papa a subliniat de mai multe ori în zilele precedente, ziua de 17 decembrie este o zi normală de activități. De aceea, la ora 12.00, în Sala Clementină din Palatul Apostolic, Sfântul Părinte a primit comunitatea Nomadelfia, din Italia, care se ocupă de copiii și bătrânii abandonați. Să mai adăugăm că în ziua aniversării sale, Sfântul Părinte a fost invitat la concertul care are loc în cursul serii în Aula Paul al VI-lea susținut de cantautorul italian Claudio Baglioni, prețul biletelor fiind destinat unui spital de copii din Bangui, în R. Centrafricană, și copiilor afectați de recentele cutremure din centrul Italiei. Nu putem încheia aceste gânduri fără a menționa și nenumăratele mesaje pe care prietenii paginii noastre Facebook, Radio Vatican România, le-au scris cu ocazia împlinirii a 80 de ani ai Papei Francisc. Mulțumirea este mai mult decât justificată pentru că cele mai multe mesaje sunt scrise în formă de rugăciune, cerând de la Dumnezeu pentru papa Francisc darurile cerești de care are nevoie în misiunea sa de păstor al Bisericii catolice. Spunem și noi, împreună cu ascultătorii noștri: ”La mulți ani, Sfinte Părinte, Dumnezeu să vă ocrotească!”.

Vă oferim mai jos, în traducerea noastră de lucru, predica papei Francisc de la Sf. Liturghie din Capela Paulină și, succesiv, mulțumirea exprimată în prezența cardinalilor:

”În clipa în care vigilenta așteptare devine mai intensă în acest drum al Adventului, în această zi în care Biserica începe să se roage folosind antifoanele mari, în acest moment profund în care ne îndreptăm către Nașterea Domnului, liturgia ne face să ne oprim puțin. Spune: ”Să ne oprim!”, pentru a citi această pericopă a  Evangheliei. Ce înseamnă acest ”a te opri” într-un moment în care se înaintează cu repeziciune? Simplu, Biserica dorește ca noi să ”ne aducem aminte”, ”oprește-te, și adu-ți aminte”. Privește înapoi, privește drumul. Aducerea aminte este această atitudine, specifică Deuteronomului, care dă sufletului atâta putere și pe care însăși Scriptura o subliniază ca mod de a te ruga, de a-L întâlni pe Dumnezeu… . ”Aduceți-vă aminte  de mai-marii voștri”, ne spune autorul Scrisorii către Evrei. La fel, ”Aduceți-vă aminte de zilele cele dintâi”. În capitolul al XI-lea al aceleeași epistole, ni se povestește despre mulțimea de mărturisitori, care au deschis drumul spre plinirea vremii: ”Aduceți-vă aminte, priviți înapoi pentru a putea să mergeți mai bine înainte”. Aceasta este semnificația zilei liturgice: harul aducerii aminte. Să nu uităm să cerem acest har.
Este specific iubirii să nu uite, să aibă în fața ochilor binele primit. E specific iubirii să privească istoria: de unde venim, părinții noștri, strămoșii noștri, drumul credinței… . Această aducere aminte ne face bine, deoarece intensifică vigilenta așteptare ce ne poartă către Nașterea Domnului. Este o zi liniștită. Aducerea aminte începe odată cu alegerea poporului: Isus Cristos, Fiul lui David, Fiul lui Avraam. Poporul ales pășește către promisiune cu puterea alianței și a ulterioarelor alianțe pe care le va face cu Domnul. Așa este și drumul creștinului, așa este și drumul nostru: simplu. Ne-a făcut o promisiune, ne-a spus: ”Pășește în prezența mea și fii fără prihană precum e Tatăl nostru. O promisiune care va fi deplină, într-un sfârșit, dar care se va consolida cu alianța pe care noi o facem cu Domnul, alianța fidelității. Acest lucru ne face să vedem că noi am fost aleși. Ne face să înțelegem că noi toți am fost aleși. Alegerea, promisiunea și alianța sunt pilaștri aducerii aminte. Acest a privi înapoi pentru a merge înainte.
Acesta este harul de azi: aducerea aminte. Atunci când noi auzim pericopa evanghelică, ascultăm acest pasaj, ne dăm seama că există o istorie, o istorie măreață a harului, dar și a păcatului. Pe drum întâlnim întotdeauna harul și păcatul. De-a lungul istoriei mântuirii întâlnim mari păcătoși. Dar sunt și mulți sfinți. Chiar și în viața noastră, găsim aceste situații: momente de mare fidelitate față de Domnul, de bucurie în slujire, și unele momente rele de infidelitate, de păcat care ne face să simțim nevoia mântuirii. Aceasta este certitudinea noastră. Atunci când noi avem nevoie de mântuire, mărturisim credința, noi facem o mărturisire a credinței: ”Eu sunt păcătos, dar Tu mă poți mântui. Tu mă duci înainte”. Așa se merge înainte în bucuria speranței.
În Advent am început să parcurgem acest drum, în vigilenta așteptare a Domnului. Astăzi ne oprim, vedem că drumul a fost frumos, că Domnul nu ne-a dezamăgit, că Domnul este fidel.  Vedem că, fie în istorie, fie în viața noastră, au fost momente foarte frumoase de fidelitate, și momente urâte de păcat. Dar Domnul este aici cu mâna întinsă pentru a te ridica și a-ți spune: ”du-te înainte!”. Aceasta este viața creștină: du-te înainte, către întâlnirea definitivă. Și acest drum atât de intens în vigilenta așteptare a venirii Domnului, să nu ne priveze de harul aducerii aminte. Să nu uităm să privim înapoi, la tot ceea ce Domnul a făcut pentru noi, pentru Biserică în istoria mântuirii. Astfel vom înțelege de ce Biserica propune spre lectură această pericopă care poate să pară puțin plictisitoare, nu-i așa? E istoria unui Dumnezeu care a voit să pășească împreună cu poporul său, și care, într-un sfârșit, s-a făcut Unul, Om, asemenea nouă.
Fie ca Domnul să ne ajute să redobândim acest har al aducerii aminte. Am putea să spunem: ”Dar este greu, plictisitor, sunt atâtea probleme…” Însă autorul Scrisorii către Evrei folosește o expresie foarte, foarte frumoasă pentru a contrasta plângerile noastre: ”Stai liniștit, încă nu ai ajuns să-ți dai viața”. Iată puțin umorism, chiar al unui autor inspirat, pentru a ne ajuta să mergem înainte. Să ne dea Domnul acest har. (DMM)

Exprimaţi-vă opinia