10.12.2016, Vatican (Catholica) – Papa Francisc le-a vorbit sâmbătă unor seminariști despre trei urgențe: de a-i primi și include pe toți; de a-și forma relația cu Dumnezeu și cu ceilalți; respectiv de a evita capcana narcisismului. „Nu începe și nu se termină totul cu mine”, a spus el pe 10 decembrie. „Pot și trebuie să privesc dincolo de mine însumi, până când îmi dau seama de frumusețea și de profunzimea misterului care mă înconjoară, de viața care mă depășește, de credința în Dumnezeu care susține orice lucru și orice persoană, și pe mine.”

La întâlnirea cu seminariștii care studiază la seminarul „Papa Pius al XI-lea” din Puglia, în regiunea sudică a Italiei, Pontiful a explicat că acesta este timpul perfect pentru formare, așa că trebuie reflectat la problemele amintite acum, pentru a avea timp să le cultivi. „În acest timp liturgic al Adventului, care face să răsune puternic invitația Domnului la veghere, suntem invitați să veghem asupra pericolului real de a fi narcisiști, pentru că fără această veghere niciun drum vocațional nu este realmente posibil.” Sfântul Părinte a sugerat următoarele întrebări: „Cum voi putea să îmi dau seama de Cristos, dacă privesc numai la mine însumi? Cum voi reuși să gust frumusețea Bisericii, dacă unica mea preocupare este să mă salvez, să mă cruț, să ies nevătămat din orice împrejurare? Cum voi putea să mă entuziasmez în aventura construirii Împărăției lui Dumnezeu, dacă orice entuziasm este frânat de frica de a pierde ceva din mine?”

Preotul are „o triplă apartenență: Domnului, Bisericii, Împărăției”. Aceasta cere o relație „cu Cristos, cu frații cu care împărtășim slujirea și credința, cu toate persoanele pe care le întâlnim în viață”. Papa Francisc a spus categoric: „Nu se poate crede că se merge spre preoție fără a fi luat această hotărâre în inimă: vreau să fiu un om de relație. Aceasta să fie prima atenție în acești ani, prima țintă formativă.” Și a oferit sfaturi concrete: „Nu vă simțiți diferiți de cei de vârsta voastră, nu considerați că sunteți mai buni decât ceilalți tineri, învățați să stați cu toți, nu vă fie frică să vă murdăriți mâinile. Dacă mâine veți fi preoți care trăiesc în mijlocul poporului sfânt al lui Dumnezeu, astăzi începeți să fiți tineri care știu să stea cu toți, care știu să învețe ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnesc, cu umilință și inteligență. Și la baza tuturor relațiilor să fie relația cu Cristos: treptat ce îl cunoașteți, ce îl ascultați, ce vă legați de El în încredere și în iubire, însușiți-vă iubirea Sa, puneți-l în raporturile cu ceilalți, deveniți ‘canale’ ale iubirii Sale prin maturitatea voastră relațională. Locul în care crește relația cu Cristos este rugăciunea și rodul cel mai copt al rugăciunii este mereu caritatea.”

La polul opus al apartenenței este excluderea, a continuat Sfântul Părinte. „Cel care crește în apartenența la Cristos și descoperă în El o privire care se îndreaptă spre toți, cum poate în stilul său de viață să fie un om care exclude? Începeți de la viața comună pe care o trăiți în seminar: există cineva care este exclus? Care rămâne la margine? Apartenența voastră la Cristos vă cere să mergeți în întâmpinarea lui, să îl aduceți în centru, să îl ajutați să se simtă și el parte din comunitate. Treptat ce creșteți în simțul de apartenență la Biserică și gustați frumusețea fraternității, să știți să cereți de la voi înșivă să îndepliniți truda iertării, în lucrurile mici ca și în cele mari. Dacă nimic în viață nu ne exclude de la privirea milostivă a Domnului, de ce oare ar trebui atunci privirea noastră să excludă pe cineva?”

La final a atras atenția asupra calității drumului formativ, spunând că „numerele nu sunt suficiente”. „Ca să puteți merge mereu într-o bună calitate formativă, vă asigur rugăciunea mea, mulțumindu-vă pentru vizita voastră. Și voi, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine.”

Imagini

Exprimaţi-vă opinia