Papa Francisc, la audiența generală de miercuri 7 decembrie 2016. – AFP

RV 07 dec 2016. ”Avem nevoie foarte mult de speranță în aceste timpuri întunecoase, în care uneori ne simțim rătăciți și descurajați în fața răului și a violențelor”: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 7 decembrie 2016, desfășurată în aula Paul al VI-lea cu participarea a mii de credincioși din diferite țări.

Pontiful a spus că începe astăzi o nouă serie de cateheze, dedicată speranței creștine, și a vorbit despre timpul liturgic al Adventului ca despre un timp al speranței. La saluturile finale, în ajunul solemnității Neprihănitei Zămisliri a Fecioarei Maria, a încurajat credincioșii să-i ceară Preacuratei ajutorul pentru a păși cu speranță în întâmpinarea Fiului ei și să primească cu bucurie venirea sa.
Papa Francisc: ”Începem astăzi o nouă serie de cateheze pe tema speranței creștine. Este foarte importantă, pentru că speranța nu dezamăgește niciodată: optimismul dezamăgește, speranța nu! Avem nevoie foarte mult de speranță în aceste timpuri care par întunecoase, în care uneori ne simțim rătăciți în fața răului și a violenței care ne înconjoară, în fața suferinței multor frați ai noștri. Ne simțim rătăciți, dar și un pic descurajați, pentru că ne găsim neputincioși și avem impresia că acest întuneric nu se mai termină niciodată. Dar nu trebuie să permitem ca speranța să ne abandoneze pentru că Dumnezeu cu iubirea sa merge alături de noi, nu ne lasă singuri, și Domnul Isus a învins răul și ne-a deschis calea vieții”.

Referindu-se mai departe la pericopa biblică proclamată la începutul catehezei, luată din cap. 40 de la profetul Isaia (vv. 1-5), papa a spus că „în acest timp al Adventului, timp de așteptare, în care ne pregătim să primim încă o dată misterul mângâietor al Întrupării și lumina Crăciunului, este important să medităm despre speranță. Să ne lăsăm învățați de Domnul ce vrea să spună a spera. Să ascultăm cuvintele Sfintei Scripturi, începând cu profetul Isaia, marele profet al Adventului, marele mesager al speranței”. Sfântul Părinte a remarcat ”anunțul de mângâiere” pe care profetul îl aduce poporului lui Dumnezeu, cu celebrele cuvinte: ”«Mângâiați, mângâiați-l pe poporul meu», spune Dumnezeul vostru. Vorbiți la inimă Ierusalimului și spuneți-i că suferința lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată…” (40, 1-2). De aceea, profetul cere poporului să pregătească ”calea Domnului” și să se deschidă la darurile mântuirii sale:
Papa Francisc: ”Mângâierea, pentru popor, începe cu posibilitatea de a păși pe calea lui Dumnezeu, o cale nouă, îndreptată și posibil de parcurs, o cale de pregătit în pustiu, astfel încât să-l poată trece și să se întoarcă în patrie. Pentru că poporul căruia profetul se adresează trăia tragedia exilului din Babilon și acum, în schimb, aude spunându-se că va putea să se întoarcă în pământul său, mergând pe un drum ajustat și larg, fără văi și munți care îngreunează mersul, o cale întinsă în pustiu. A pregăti această cale înseamnă, așadar, a pregăti un drum de mântuire și de eliberare de orice obstacol și piedică”.

Exilul, a continuat pontiful la cateheză, a fost un moment dramatic în istoria Israelului. Poporul pierduse totul: patria, libertatea, demnitatea dar și încrederea în Dumnezeu. Se simțea abandonat și fără speranță. Apelul profetului, în schimb, redeschide inima la credință. Pustiul este locul în care e greu să trăiești, dar tocmai acolo se va putea merge pentru a se întoarce nu doar în patrie, dar pentru a se întoarce la Dumnezeu, a se întoarce din nou la a spera și la a surâde.
Papa Francisc: ”Viața este deseori un pustiu, e greu să mergi prin acesta, dar dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, [viața] poate să devină frumoasă și largă ca o autostradă. E îndeajuns să nu pierdem niciodată speranța, e îndeajuns să continuăm să credem întotdeauna, în pofida tuturor”.

Cuvintele profetului Isaia sunt preluate de Sfântul Ioan Botezătorul în timpul lui Isus pentru a îndemna poporul la convertire (Mt 3,3). ”Este o voce care strigă acolo unde pare că nimeni nu poate să o audă și care strigă în rătăcirea datorată crizei de credință. Când Botezătorul vestește venirea lui Isus, israeliții erau ca și cum ar fi fost încă în exil, pentru că sunt sub stăpânirea romană, care îi făcea străini în chiar patria lor, conduși de ocupanți puternici care hotărăsc cu privire la viața lor. Dar adevărata istorie nu este cea făcută de cei puternici, ci una făcută de Dumnezeu împreună cu cei mici ai săi. Cei mici și simpli pe care îi găsim în jurul lui Isus când se naște: Zaharia și Elisabeta, cei bătrâni și afectați de sterilitate, Maria, tânăra fecioară logodnica lui Iosif, păstorii, care erau disprețuiți și nu contau nimic. Cei mici, care au devenit mari prin credința lor, ei sunt cei care știu să aibă în continuare speranță”.
Papa Francisc: ”Ei sunt cei care transformă pustiul exilului, al singurătății și al suferinței, într-o cale ușoară pe care să mergi pentru a ieși în întâmpinarea gloriei Domnului. Să-i lăsăm să ne învețe speranța, să așteptăm încrezători venirea Domnului și, oricare ar fi pustiul vieților noastre, va deveni o grădină plină de flori”.

Sfântul Părinte a făcut, de asemenea, un apel la susținere a eforturilor internaționale de combatere a corupției și de apărare a drepturilor omului.
Papa Francisc: ”În curând vor fi două importante Zile internaționale marcate la inițiativa Națiunilor Unite: cea împotriva corupției, pe 9 decembrie, și cea pentru drepturile omului, pe 10 decembrie. Sunt două realități strâns legate între ele: corupția este aspectul negativ de combătut, începând cu conștiința personală și veghind la domeniile vieții civile, în special asupra celor care se află mai mult în pericol; drepturile omului sunt aspectul pozitiv, de promovat cu o determinare mereu nouă, pentru ca nimeni să nu fie exclus de la recunoașterea efectivă a drepturilor fundamentale ale persoanei umane. Domnul să ne susțină în acest îndoit efort”.

În fine, înainte de cântarea rugăciunii ”Tatăl Nostru” în limba latină, papa Francisc a salutat la încheierea audienței generale tinerii, bolnavii și soții recent căsătoriți:
Papa Francisc: ”Timpul liturgic al Adventului este o ocazie de har special pentru a medita la drumul nostru în întâmpinarea Domnului. Fecioara Maria, a cărei Neprihănită Zămislire o celebrăm mâine, să fie model de pregătire interioară la sărbătoarea Nașterii Domnului, pentru ca inima fiecăruia să devină leagănul care îl primește pe Fiul lui Dumnezeu, chipul milostivirii Tatălui, prin ascultarea Cuvântului său, faptele de caritate fraternă și rugăciune”.

Să mai adăugăm că mâine, solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, papa Francisc recită la ora 12.00 rugăciunea ”Angelus” de la fereastra apartamentului pontifical din Palatul Apostolic iar la ora 16.00 merge în Piața Spania din centrul istoric al Romei pentru tradiționalul omagiu de flori și rugăciune la imaginea Neprihănitei.

Primiți la încheiere și Binecuvântarea apostolică a papei Francisc.

(rv – A. Dancă)

Exprimaţi-vă opinia