Papa Francisc: Trei vizite ale lui Dumnezeu

Publicatla 28 November 2016
Papa Francisc27.11.2016, Vatican (Catholica) – Pentru Biserica Catolică de rit latin astăzi a început un nou an liturgic (în ritul bizantin începutul este pe 1 septembrie). Papa Francisc a vorbit despre acest început, marcat de prima duminică din Advent. A amintit de invitația la sobrietate, sugerând „să nu fim dominați de lucrurile din această lume, de realitățile materiale, ci mai degrabă să le conducem”. Redăm alocuțiunea ținută de Papa Francisc înaintea rugăciunii Îngerul Domnului, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe ITRC.ro.

Iubiți frați și surori,

Astăzi Biserica începe un nou an liturgic, adică un nou drum de credință al poporului lui Dumnezeu. Și ca întotdeauna începem cu Adventul. Pagina din Evanghelie (cf. Mt 24,37-44) ne introduce într-una dintre temele cele mai sugestive ale timpului de Advent: vizita Domnului la omenire. Prima vizită – știm cu toții – a avut loc cu Întruparea, nașterea lui Isus în peștera din Betleem; a doua are loc în prezent: Domnul ne vizitează încontinuu, în fiecare zi, merge alături de noi și este o prezență de mângâiere; în sfârșit, va fi a treia, ultima vizită, pe care o mărturisim de fiecare dată când recităm Crezul: „Și iarăși va veni cu mărire să îi judece pe cei vii și pe cei morți”. Astăzi Domnul ne vorbește despre această ultimă vizită a Sa, aceea care va avea loc la sfârșitul timpurilor, și ne spune unde se va termina drumul nostru.

Cuvântul lui Dumnezeu evidențiază contrastul dintre desfășurarea normală a lucrurilor, rutină zilnică, și venirea neașteptată a Domnului. Spune Isus: „cum era în acele zile dinaintea potopului, când oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă și nu și-au dat seama până când a venit potopul și i-a luat pe toți” (v. 38-39): așa spune Isus. Mereu ne impresionează să ne gândim la orele care preced o mare calamitate: toți sunt liniștiți, fac lucrurile obișnuite fără a-și da seama că viața lor urmează să fie răscolită. Desigur Evanghelia nu vrea să ne provoace frică, ci să deschidă orizontul nostru la dimensiunea ulterioară, mai mare, care pe de o parte relativizează lucrurile de fiecare zi, dar în același timp le face prețioase, decisive. Relația cu Dumnezeul-care-vine-să-ne-viziteze dă fiecărui gest, fiecărui lucru o lumină diferită, o importanță, o valoare simbolică.

Din această perspectivă vine și o invitație la sobrietate, să nu fim dominați de lucrurile din această lume, de realitățile materiale, ci mai degrabă să le conducem. Dacă, dimpotrivă, ne lăsăm condiționați și depășiți de ele, nu putem percepe că există ceva foarte important: întâlnirea noastră finală cu Domnul: și acest lucru este important. Aceea, întâlnirea aceea. Și lucrurile de fiecare zi trebuie să aibă acest orizont, trebuie să fie îndreptate spre acel orizont. Această întâlnire cu Domnul care vine pentru noi. În acel moment, așa cum spune Evanghelia, „atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat” (v. 40). Este o invitație la vigilență, pentru că neștiind că va veni El, trebuie să fim mereu gata să plecăm.

În acest timp de Advent, suntem chemați să lărgim orizontul inimii noastre, să ne lăsăm surprinși de viața care se prezintă în fiecare zi cu noutățile ei. Pentru a face aceasta trebuie să învățăm să nu depindem de siguranțele noastre, de schemele noastre consolidate, pentru că Domnul vine în ceasul în care nu ne imaginăm. Vine pentru a ne introduce într-o dimensiune mai frumoasă și mai mare. Sfânta Fecioară Maria, Fecioara Adventului, să ne ajute să nu ne considerăm proprietari ai vieții noastre, să nu opunem rezistență atunci când Domnul vine pentru a o schimba, ci să fim gata să ne lăsăm vizitați de El, oaspete așteptat și plăcut chiar dacă tulbură planurile noastre.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Aș vrea să asigur rugăciunea mea pentru populațiile din America Centrală, în special Costa Rica și Nicaragua, lovite de un uragan și, aceasta din urmă, și de un puternic seism. Și mă rog și pentru cele din nordul Italiei care suferă datorită inundațiilor. Vă salut pe voi toți pelerini, veniți din Italia și din diferite țări: familiile, grupurile parohiale, asociațiile. Îndeosebi, salut credincioșii care provin din Liban, din Egipt, din Slovacia, și corul din Limburg (Germania). Salut cu afect comunitatea ecuadoriană, prezentă aici; familiile din Mișcarea „Printre noi”; grupurile din Altamura, Rieti, San Casciano in Val di Pesa; UNITALSI din Capaccio și elevii din Bagheria.

Urez tuturor o duminică frumoasă și un drum bun de Advent pentru a-l întâlni pe Domnul. Să fie un timp de speranță! A merge în întâmpinarea Domnului care vine în întâmpinarea noastră. Speranța adevărată, întemeiată pe fidelitatea lui Dumnezeu și pe responsabilitatea noastră. Și fă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

Sursa: vedeţi aici

Exprimaţi-vă opinia