24.11.2016, Vatican (Catholica) – Corupția este o formă de blasfemie, limbajul din Babilon pentru care „nu este Dumnezeu”, ci doar „dumnezeul ban, dumnezeul bunăstare și dumnezeul exploatare”. Acestea sunt cuvintele Papei Francisc din predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 24 noiembrie 2016, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Episcopul Romei a spus că în această ultimă săptămână a anului liturgic în ritul latin, Biserica ne îndeamnă să reflectăm la sfârșitul lumii și la sfârșitul nostru pământesc. Vorbind despre lecturile zilei, Sfântul Părinte a observat că în textul din Apocalips se vorbește despre trei voci. Prima este strigătul îngerului: „A căzut Babilonul”, marele oraș, „cel care semăna corupție în inimile oamenilor” și care ne conducea „pe toți pe calea corupției”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.

„Corupția”, a subliniat Pontiful, „este modul de a trăi în blasfemie; corupția este o formă de blasfemie”. Papa a remarcat că limbajul acestui Babilon, a acestei mondenități, este blasfemie, nu este Dumnezeu: este dumnezeul ban, dumnezeul bunăstare, dumnezeul exploatare”. Însă această mondenitate, care îi seduce pe mai marii pământului, „va cădea, această civilizație va cădea și strigătul îngerului este un strigăt de victorie: ‘A căzut’, a căzut aceasta care înșela cu seducțiile sale. Și imperiul vanității, al orgoliului, va cădea, la fel cum a căzut Satana, va cădea”. Urmașul lui Petru a remarcat că pe lângă strigătul îngerului de victorie pentru „căderea acestei civilizații corupte”, se observă o altă voce puternică; este strigătul mulțimii care îi aduce laude lui Dumnezeu: „Mântuirea, gloria și puterea sunt ale Dumnezeului nostru”.

„Este vocea puternică a adorării, a adorării poporului lui Dumnezeu care se mântuiește, dar și a poporului pe cale, care încă este pe pământ. Poporul lui Dumnezeu, păcătos, dar nu corupt: păcătos care știe să ceară iertare, păcătos care caută mântuirea lui Isus Cristos”. Pontiful Roman a pus în lumină faptul că acest popor se bucură când vede sfârșitul și bucuria victoriei se transformă în adorație. Pentru creștini însă „nu este ușor să adore”. Papa a spus că „suntem bravi când cerem ceva în rugăciune”, însă rugăciunea de laudă „nu o facem atât de ușor”. Rugăciunea de laudă „trebuie să o învățăm de acum pentru a nu o învăța în grabă atunci când vom ajunge dincolo”.

Cea de-a treia rugăciune este o susurare. Îngerul spune: „Fericiți cei chemați la ospățul de nuntă al Mielului!” Invitația Domnului nu este un strigăt, ci o voce suavă. Urmașul lui Petru a subliniat frumusețea faptului de a-i vorbi inimii cu voce suavă, iar invitația la „nunta Mielului” va fi „mântuirea noastră”. „Evanghelia se încheie cu această voce: ‘Când vor începe să se întâmple acestea’, adică distrugerea mândriei, a vanității, ‘întăriți-vă și ridicați-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!’, adică ne invită la nunta Mielului. Domnul să ne dea acest har de a aștepta acea voce, de a ne pregăti să auzim această voce: ‘Vino, vino, slugă credincioasă, păcătoasă dar credincioasă, vino, vino la ospățul Domnului tău’”.

Sursa: Radio Vatican

Exprimaţi-vă opinia