Vinerea Milostivirii: unul dintre subiectele abordate de papa Francisc în interviul acordat la Încheierea Jubileului Milostivirii – ANSA
Întrebat ce trebuie făcut pentru ca roadele Anului Sfânt al Milostivirii să continue în Biserică, pontiful a spus:
Papa Fancisc: “S-a semănat mult. Potrivit legii Evangheliei, sămânța se seamănă, dar este Domnul cel care o face să crească. Cred că Domnul va face să crească lucruri bune, simple, de fiecare zi, nu lucruri spectaculare.”
Referitor de faptele de milostenie lunare, numite ‘vinerea milostivirii’, înfăptuite de papa Francisc de-a lungul Anului Sfânt al Milostivirii, Lucio Brunelli l-a întrebat pe pontif care dintre acestea i-a rămas în mod deosebit în memorie:
Papa Francisc: “Mă gândesc la două dintre acestea, care-mi vin în minte în acest moment. Când am mers în vizită la tinerele care au fost eliberate din sclavia prostituției. Îmi amintesc de una dintre ele, din Africa, foarte tânără și foarte frumoasă care, deși însărcinată, era constrânsă prin violențe și torturi să se prostitueze, ‘să lucreze’ [n.n. după cum se spune în jargonul exploatatorilor]. Această tânără – una dintre cele 15 aflate în structura de primire – mi-a spus: “Părinte. Am născut iarna, pe stradă, de una singură. Fetița mea a murit”. Au trimis-o “la muncă” până în ziua când trebuia să nască și, dacă nu le ducea această jecmănitorilor suma cerută de ei, era bătută, torturată. Pe o altă tânără exploatatorii au pedepsit-o prin tăierea unei urechi, pentru că nu le-a dat suma cerută. În fața acestei situații, m-am gândit nu doar la exploatatori, dar și la cei care plăteau aceste tinere: nu se gândeau oare că, plătindu-le pe acele tinere pentru a avea o plăcere sexuală, îi ajutau de fapt pe exploatatorii lor?
Îmi vine în minte, de asemenea, vizita la bolnavii terminali dintr-o structură care colaborează cu Spitalul “Gemelli”; tot în aceiași zi, am mers la secția de maternitate a Spitalului “Sfântul Ioan”, unde am întâlnit o mamă care plângea, cu doi gemeni în brațe, pentru că al treilea murise. Plângea pentru copilașul mort, în timp ce-i mângâia pe ceilalți doi, dar al vieții. Și m-am gândit la obiceiul de a-i goni pe prunci înainte să se nască, la această oribilă crimă: îi ‘alungă’ pentru că este mai bine așa, pentru că este mai comod; [n.n. avortul] este o mare responsabilitate, este un păcat foarte grav, nu-i așa? [n.n. Prin contrast], această mamă care dăduse naștere la trei copilași, plângea și nu reușea să se consoleze pentru moartea unuia dintre ei. Viața merită iubită în orice situație…”
La întrebarea cum s-ar putea construi o lume mai milostivă, pontiful s-a referit la situațiile de război, atât de reprezentative pentru inimile împietrite, lipsite de bunătate. “Lumea de azi are nevoie de o revoluție a bunătății”, a spus pontiful, amintind că este necesar să nu uităm de trupul suferind al lui Cristos atunci când vorbim despre Mântuitorul.
RV/AM