Papa Francisc16.11.2016, Vatican (Catholica) – Faptele de milostivire sufletească – în special a-i învăța pe alții credința și a suporta persoanele deranjante – sunt foarte importante, a spus Papa Francisc miercuri, 16 noiembrie 2016, dar mai întâi trebuie să ne examinăm conștiințele ca să vedem dacă practicăm ceea ce predicăm. “Exigența de a sfătui, a avertiza și a învăța nu trebuie să ne facă să ne simțim superiori altora, ci ne obligă înainte de toate să intrăm din nou în noi înșine pentru a verifica dacă suntem coerenți cu ceea ce le cerem altora”, a spus Pontiful la audiența generală din Piața San Pietro, într-o cateheză care s-a concentrat pe câteva fapte de milostivire sufletească.

Referitor la a-i suporta pe ceilalți, Papa a atras atenția că „toți suntem foarte buni în identificarea unei prezențe care poate să deranjeze… Uneori se întâmplă și că persoanele deranjante sunt cele mai apropiate de noi: între rude există mereu cineva; la locul de muncă nu lipsesc; și nici în timpul liber nu suntem scutiți”, dar ne-a invitat și să ne gândim la faptul că „și noi de atâtea ori suntem deranjanți pentru alții”. De asemenea, „în Biblie vedem că Dumnezeu însuși trebuie să fie milostiv pentru a suporta plângerile poporului Său”, și deși El răspunde eliberând din Egipt, trimițând prepelițele și mana, „cu toate acestea plângerile nu încetează… Însă Dumnezeu a avut răbdare și astfel l-a învățat pe Moise și poporul și această dimensiune esențială a credinței.”

Sfântul Părinte ne-a invitat să privim la exemplul lui Isus: „câtă răbdare a trebuit să aibă în cei trei ani ai vieții Sale publice!” În întâlnirea Lui cu mama lui Iacob și Ioan, care i-a spus: „Spune ca acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta Ta și unul la stânga Ta în împărăția Ta”, Isus a dat o învățătură fundamentală: împărăția Sa nu este o împărăție a puterii, nu este o împărăție a gloriei ca acelea pământești, ci a slujirii și dăruirii pentru alții. „Am putea vedea aici referința la alte două fapte de milostivire sufletească: aceea de a avertiza pe păcătoși și aceea de a învăța pe cei neștiutori.”

„Să ne gândim la marea angajare care se ia atunci când ajutăm persoanele să crească în credință și în viață. Mă gândesc, de exemplu, la cateheți – între care sunt atâtea mame și atâtea călugărițe – care dedică timp pentru a-i învăța pe copii elementele fundamentale ale credinței. Câtă trudă, mai ales când copiii ar prefera mai degrabă să se joace decât să asculte catehismul! A însoți în căutarea esențialului este frumos și important, pentru că ne face să împărtășim bucuria de a gusta sensul vieții.”

„Adesea ni se întâmplă să întâlnim persoane care se opresc asupra lucrurilor superficiale, efemere și banale; uneori pentru că n-au întâlnit pe cineva care să le stimuleze ca să caute altceva, ca să aprecieze adevăratele comori. A învăța să se privească la esențial este un ajutor determinant, în special într-un timp ca al nostru care pare că a pierdut orientarea și urmărește satisfacții de scurtă respirație. A învăța să se descopere ce anume dorește Domnul de la noi și cum putem să îi corespundem înseamnă a pune pe drum pentru a crește în propria vocație, drumul adevăratei bucurii.”

Sursa: vedeţi aici

Exprimaţi-vă opinia