Pope Francis’ Visit to the Congregation

Există o tradiție bine stabilită ca la adunările Congregației Generale a iezuiților, Sfântul Părinte să se întâlnească cu delegații. De vreme ce acest lucru se petrecea de regulă sub forma unei audiențe în clădirile Vaticanului, nu a existat până acum un precedent ca Papa să aleagă ca loc de întâlnire cu iezuiții chiar curia în care aceștia erau adunați pentru Congregația Generală. Astfel în această zi de luni, 24 Octombrie, Papa Francisc a sosit discret la curie, întâmpinat fiind de Părintele general Arturo Sosa și de superiorul comunității curiei, părintele Joaquín Barrero.

Cei doi l-au însoțit la aulă, iar Papa a participat la rugăciunea de dimineață împreună cu delegații. Tema rugăciunii, bunul păstor, a fost aleasă pentru aceast prilej. Tradiționala meditație ignațiană a făcut referire la pr. Franz van de Lugt, care s-a făcut pe sine păstorul alor săi în Homs, Siria, până într-acolo încât a fost ucis de nebunia războiului. Membri Congregației s-au rugat pentru Papa Francisc, așa cum el însuși le cere des celor pe care-i întâlnește.

Papa Francisc a sosit la Congregația Generală cu un mesaj, oferind un discurs încurajator care a dat o direcție. Discursul a dat o bună idee a felului în care el a ajuns să vadă slujirea Bisericii și a lumii pe care Societatea lui Isus o poate oferi, un mod relevant al său, legat direct de ministerul său. Întreaga sa intervenție a fost caracterizată de o deschidere pentru ceea ce se află înainte, un apel de a înainta, un sprijin pentru caminar, calea peregrină care le permite iezuiților de a merge în întâmpinarea celorlalți și de a-i însoți în călătoria lor.

Pentru început, citându-l pe Sfântul Ignațiu, Papa a amintit faptul că un iezuit este chemat la conversație și astfel să nască viață “în orice parte a lumii unde este nevoie de mai multă slujire a lui Dumnezeu și ajutor pentru suflete”. Tocmai din acest motiv, Iezuiții trebuie să înainteze, profitând de situația în care se află, de a sluji mereu mai mult și mai bine. Aceasta implică un mod armonios de a duce lucrurile la împlinire, în contextele de tensiune normale într-o lume cu persoane și misuni atât de diverse. Papa a menționat explicit tensiunea dintre contemplație și acțiune, credință și dreptate, carismă și instituție, comunitate și misiune.

Sfântul Părinte a detaliat trei momente din drumul Societății, asupra cărora vom reveni în zilele următoare:

  • Întâi de toate trebuie „să cerem insistent harul consolării”. Este propriu Societății lui Isus să știe cum să mângâie, să aducă mângâiere și bucurie adevărată; iezuiții trebuie să se pună în slujba bucuriei, pentru că Vestea cea Bună nu se poate transmite cu un chip nefericit!
  • Apoi, papa Francisc ne invită „să ne lăsăm mișcați de Domnul de la înălțimea crucii sale”. Iezuiții trebuie să se apropie de mulțimile nenumărate de femei și bărbați care suferă, iar în acest context trebuie să concretizeze slujirile milostivirii în toate formele posibile. Papa a reluat cu acest prileje anumite elemente asupra cărora a insistat în repetate rânduri de-a lungul anului jubiliar. Noi care am fost atinși de milostivire trebuie să ne simțim la rândul nostru trimiși să arătăm aceeași milostivire și încă într-un chip autentic.
  • În fine, dar nu mai puțin important, Sfântul Părinte ne cheamă să înaintăm sub influența „spiritului bun”. Aceasta implică să discernem întotdeauna, cee ace înseamnă nu doar să reflectăm, ci și să conlucrăm în și împreună cu Biserica. Iezuiții nu trebuie să fie „clericali”, ci ecleziali. Ei sunt „oameni pentru alții” care trăiesc în mijlocul altor oameni, cătând să ajungă la inima fiecărei personae, contribuind astfel la realizarea unei Biserici unde fiecare să-și poată găsi locul, și în care Vestea cea Bună este inculturată, pentru ca la rândul ei fiecare cultură să fie evanghelizată.

Sursa: http://www.gc36.org/

Exprimaţi-vă opinia