Patriarhul Ilia al II-lea25.09.2016, Roma (Catholica) – Se vor saluta cordial. Vor rosti unul în fața altuia discursuri pline de afecțiune și de respect. La 1 octombrie la Mtskheta, în Catedrala patriarhală din Svétitskhovéli, vor aprinde împreună lumânările. Însă între Patriarhul Ilia al II-lea și Papa Francisc, în apropiata sa vizită în Georgia, nu este prevăzută nici o rugăciune de recitat împreună. Surse ale Patriarhiei ortodoxe georgiene, transmise de agenția austriacă Kathpress, au voit să reafirme aceasta la puține zile înainte de sosirea Episcopului de Roma. Papa va fi primit conform „tradiției de ospitalitate” atribuită Bisericii georgiene, cu respectul datorat unui „șef de stat”. Însă diferențele doctrinale cu Biserica Catolică – se afirmă de la Tbilisi – nu permit Patriarhului să se roage în public împreună cu Papa.

În realitate, considerațiile care s-au scurs de la Patriarhia ortodoxă din Georgia nu trezesc surprize în cel care cunoaște realitatea ortodoxiei georgiene, și cu atât mai puțin în Vatican: în programul călătoriei, difuzat de sala de presă vaticană la 12 septembrie, nu figurează nici un moment de rugăciune de împărtășit în public între PF Ilia și Papa Francisc. Biserica Ortodoxă din Georgia este cunoscută pentru interpretarea sa rigoristă a canoanelor propriei tradiții ecleziale, care din totdeauna face dificil raportul ei cu mișcarea ecumenică și cu înseși Bisericile surori din Ortodoxie. Adeziunea sa precoce – deja în 1948 – la Consiliul Ecumenic al Bisericilor (KEK) se explică numai cu faptul că acel organism în acel timp constituia pentru reprezentanții săi o oportunitate prețioasă pentru a ieși din Cortina de Fier și a comunica cu Bisericile Ortodoxe din lumea întreagă. Dar deja de la adunarea din Vancouver, în 1983, ortodocșii georgieni au suspendat orice participare activă la inițiativele KEK și apoi au ieșit complet din acea rețea de Biserici și comunități ecleziale. Au lipsit și de la Conciliul Panortodox celebrat la Creta în iunie 2016. În schimb au luat parte la sesiunea Comisiei mixte de dialog teologic între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă desfășurată la Chieti, între 15 și 22 septembrie: acolo au semnat și documentul despre primat și sinodalitate aprobat în unanimitate la sfârșitul lucrărilor, dar au pretins – trezind unele perplexități și printre reprezentanții celorlalte Biserici Ortodoxe – ca în comunicatul redactat la sfârșitul sesiunii să fie inserată o referință la „dezacordul” manifestat de ei cu privire la unele puncte ale textului aprobat.

Reacția imobilizată a Ortodoxiei georgiene în fața drumului ecumenic a marcat și vizita făcută în această țară de Papa Ioan Paul al II-lea în noiembrie 1999. Și atunci, între Papa și Patriarh nu a existat nici o rugăciune comună. Accentul a căzut pe anul ’89 și pe căderea Zidului Berlinului, a cărei aniversare de zece ani se celebra chiar în acele zile. Cel care l-a primit pe Papa polonez a fost președintele georgian de atunci Eduard Șevardnadze, care în faza terminală a Uniunii Sovietice a fost ministru de externe al lui Mihail Gorbaciov. Toată vizita papală s-a desfășurat în atmosfera de celebrare a acelui fapt politic, pe care Papa Wojtyła l-a definit în acea călătorie „rezultat al circumstanțelor extraordinare” și „eveniment care în mod simbolic a deschis o nouă eră în viața multor țări”. Însuși Șevardnadze a dorit puternic vizita Papei, ca trecere obligatorie a strategiei sale politice de apropiere de Occident. Și chiar Patriarhul Ilia, în salutul său adresat Papei Ioan Paul al II-lea, a definit vizita papală „un mare eveniment politic”.

Contextul în care are loc vizita în Georgia a Papei Francisc este foarte diferit. Prietenia fraternă dintre Papa și Patriarhul ecumenic Bartolomeu, împreună cu întâlnirea sa în Cuba cu Patriarhul rus Kiril, sunt semne clare ale grijii care însuflețește Biserica Catolică în drumul spre refacerea comuniunii depline cu Bisericile Ortodoxe. Un drum care trebuie parcurs împreună, fără a forța pasul sau a exercita presiuni. Papa Francisc cunoaște și respectă dificultățile trăite de atâtea Biserici Ortodoxe, puse sub stres de cei pe care Mitropolitul Ioannis Zizioulas, cel mai mare teolog creștin în viață, i-a definit „talibani ortodocși”: grupuri organizate și gălăgioase, care denaturează referința la credința ortodoxă în ideologie identitară, mereu gata să acuze de înaltă trădare pe Patriarhii, Episcopii și teologii mai dispuși să recunoască și să trăiască unitatea în Cristos a tuturor botezaților. Pentru aceasta este nevoie de răbdare. Pentru a-i aștepta pe toți și a nu lăsa pe nimeni în urmă, pe drumul pe care nimeni nu-l poate parcurge singur, fără lucrarea Duhului. (după Vatican Insider, 24 septembrie 2016, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro

Exprimaţi-vă opinia