Papa Francisc la audiența generală de miercuri, 7 septembrie 2016 – REUTERS

7 septembrie 2016. «Auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi ca să-i spună: Tu ești cel care trebuie să vină sau să așteptăm un altul?” Isus le-a răspuns: “Mergeți și spuneți-i lui Ioan ceea ce auziți și vedeți: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună. Și fericit este cel care nu se scandalizează de mine”.»
Din acest fragment, luat din Evanghelia după sfântul Matei, capitolul 11, versetele 2-6, s-a inspirat cateheza audienței generale de miercuri, 7 septembrie, din Piața Sfântul Petru. Pornind de la premiza că intenția evanghelistului este de a ne face să intrăm mai profund în misterul lui Isus, per a-i înțelege bunătatea și milostivirea, pontiful s-a oprit asupra cererii de confirmare din partea lui Ioan Botezătorul care vrea să știe de la Isus – care-și începe misiunea publică într-un stil foarte diferit – dacă este el Mesia sau dacă trebuie să aștepte pe altcineva:

Papa Francisc: “Și, la prima vedere, răspunsul lui Isus pare să nu corespundă cu cererea lui Ioan Botezătorul. De fapt, Isus îi spune: ‘Mergeți și spuneți-i lui Ioan ceea ce auziți și vedeți: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună. Și fericit este cel care nu se scandalizează de mine’ (v 4-6 ). Acesta este răspunsul lui Isus Aici devine clară intenția Domnului Isus: El îi răspunde că este un instrument concret al milostivirii Tatălui, care merge în întâmpinarea tuturor ducându-le consolare și mântuire, manifestând astfel judecata lui Dumnezeu. Orbii, șchiopii, leproșii, surzii își redobândesc demnitatea și nu mai sunt excluși din cauza bolii lor, în vreme ce morții revin la viață, iar celor săraci le este anunțată Vestea cea Bună. Aceasta devine sinteza modului de a acționa al lui Isus care, în acest fel, face vizibil și tangibil modul de a acționa a lui Dumnezeu Tatăl.”

Referindu-se la mesajul pe care Biserica îl primește de la acest fragment din Evanghelie, papa Francisc a observat că este foarte clar, spunând:
«Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume pentru a-i pedepsi pe păcătoși, nici pentru a-i distruge pe nelegiuiți. Acestora le este însă adresat un îndemn la convertire astfel încât, văzând semnele bunătății divine, să poată regăsi calea de întoarcere. Așa cum spune psalmul:

‘Dacă te ai uita la fărădelegi,
Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta? ”
La tine însă este iertare,
şi ne temem de tine.’ (130,3-4)»

Și, făcând un paralelism dintre modul de predicare al lui Isus și cel al lui Ioan Botezătorul, pontiful a explicat:
“Dreptatea pe care Ioan Botezătorul o punea în centrul predicării sale, în Isus se manifestă în primul rând ca milostivire. Și, îndoielile precursorului său nu fac decât să anticipeze șocul pe care Isus îl va suscita în urma acțiunilor sale și prin cuvintele sale. Se înțelege, așadar, concluzia răspunsului dat de Isus. Spune: “Fericit cel care nu se scandalizează de mine”. Scandal înseamnă ‘obstacol’. De aceea, Isus atrage atenția asupra unui anumit pericol: dacă obstacolul pentru a crede sunt mai ales acțiunile sale de milostivire, aceasta înseamnă că se are o falsă imagine despre Mesia. În schimb, fericiți cei care, în fața gesturilor și a cuvintelor lui Isus, îi aduc slavă lui Dumnezeu Tatăl care este în ceruri.”

Pontiful a evidențiat că avertismentul lui Isus este mereu actual, omul construind și în prezent imagini despre Dumnezeu care-l împiedică să guste realitatea sa prezentă.
“Unii își croiesc o credință personală care-l reduce pe Dumnezeu la spațiul limitat al propriilor dorințe și al propriilor convingeri. Însă, această credință nu este o convertire la Dumnezeul care se revelează ci, dimpotrivă,  îl împiedică să provoace viața și conștiința noastră. Alții îl reduc pe Dumnezeu la un idol fals, folosind numele său sfânt pentru a justifica propriile interese sau chiar ura și violența. Pentru alții, Dumnezeu este doar un refugiu psihologic în care să găsească sprijin în momentele dificile: aceasta fiind o credință pliată pe sine, impermeabilă la forța iubirii milostive a lui Isus care ne impulsionează spre frații noștri. Alții îl consideră pe Isus doar un bun maestru de învățături etice, unul dintre cei mulți din istorie. În fine, există cei ce sufocă credința într-un simplu raport interior cu Isus, anulând îndemnul său misionar în măsură să transforme lumea și istoria. Noi, creștinii, credem în Dumnezeul lui Isus Cristos, dorința sa fiind aceea de a crește în experiența vie a misterului său de iubire.”

“Să ne angajăm așadar să nu punem niciun obstacol în calea acțiunii milostive a Tatălui, ci să-i cerem darul unei credințe puternice pentru a deveni și noi semne și instrumente ale milostivirii”, a spus papa Francisc la încheierea catehezei dedicată temei milostivirii aducătoare de mântuire.

RV/AM

Exprimaţi-vă opinia