04.09.2016, Vatican (Catholica) – Mai mult decât doar a-i ajuta pe oamenii în nevoie, viața creștină trebuie să includă rădăcina carității, punându-ne viețile în întregime în slujba lui Cristos, așa cum a făcut Maica Tereza. Angajamentul pe care Domnul îl cere de la noi „este cel al unei vocații la caritate prin care orice discipol al lui Cristos pune în slujba Sa propria viață, pentru a crește zi de zi în iubire”, a spus Papa Francisc în predica sa la Liturghia de canonizare a Maicii Tereza de Calcutta, din 4 septembrie 2016.Se estimează că au participat 120.000 de persoane, potrivit Biroului de Presă al Vaticanului. Amintind întrebarea: „Cine poate cunoaște ce vrea Domnul?”, din Cartea Înțelepciunii, Sfântul Părinte a spus că sarcina noastră este să înțelegem chemarea lui Dumnezeu și apoi să facem voința Sa. Dar pentru a-i împlini voința, trebuie mai întâi să descoperim care este. Pornind de la expresia: „Milă vreau, nu jertfe”, Papa a spus: „Lui Dumnezeu îi este plăcută orice faptă de milostenie, pentru că în fratele pe care îl ajutăm recunoaștem chipul lui Dumnezeu pe care nimeni nu poate să îl vadă. Și de fiecare dată când ne aplecăm spre necesitățile fraților, noi i-am dat să mănânce și să bea lui Isus, l-am îmbrăcat, sprijinit și vizitat pe Fiul lui Dumnezeu. Altfel spus, am atins trupul lui Cristos.”

Numeroșii voluntari și lucrători ai milostivirii prezenți în Piața San Pietro pentru Jubileul Milostivirii și pentru canonizarea Maicii Tereza constituie „acea mulțime care îl urmează pe Învățător și care face vizibilă iubirea Sa concretă față de orice persoană… Câte inimi alină voluntarii! Câte mâini sprijină! Câte lacrimi usucă! Câtă iubire este revărsată în slujirea discretă, smerită și dezinteresată! Această lăudabilă slujire dă glas credinței – dă glas credinței – și exprimă milostivirea Tatălui care se face aproape de cei care sunt în nevoi.” „Urmarea lui Isus este un angajament serios și în același timp plin de bucurie. Cere radicalitate și curaj pentru a-l recunoaște pe Învățătorul divin în cel mai sărac și respins din viață și a se pune în slujirea lui”.

Papa a dat-o ca exemplu pe Maica Tereza, care „în toată existența ei, a fost împărțitoare generoasă a milostivirii divine, făcându-se disponibilă față de toți prin ospitalitate și apărarea vieții umane, a vieții pe cale de a se naște și a celei abandonate și eliminate. S-a angajat în apărarea vieții proclamând fără încetare că ‘acela care încă nu s-a născut este cel mai slab, cel mai mic, cel mai sărman’. S-a aplecat asupra persoanelor epuizate, lăsate să moară la marginea drumului, recunoscând demnitatea pe care Dumnezeu le-a dat-o; a făcut să se audă vocea ei în fața celor puternici ai pământului ca să-și recunoască vinovățiile în fața crimelor sărăciei create de ei înșiși.”

Sfântul Părinte a încredințat „această figură emblematică de femeie și persoană consacrată” întregii lumi a voluntariatului, ca model de sfințenie. „Această neobosită slujitoare a milostivirii să ne ajute să înțelegem tot mai mult că unicul nostru criteriu de acțiune este iubirea gratuită, liberă de orice ideologie și de orice legătură, o iubire revărsată asupra tuturor fără deosebire de limbă, cultură, rasă sau religie. Maicii Tereza îi plăcea să spună: ‘Poate că nu vorbesc limba lor, dar pot să le zâmbesc’. Să ducem în inimă zâmbetul ei și să-l dăruim celor pe care îi întâlnim pe cale, mai ales celor care suferă. Vom deschide astfel orizonturi de bucurie și speranță pentru atâta omenire lipsită de încredere și care are nevoie de înțelegere și blândețe.”

După Liturghie, Papa Francisc a continuat imediat cu rugăciunea Angelus, mulțumind mai întâi tuturor celor care au participat la Liturghie, diferitelor delegații naționale, pelerinilor, voluntarilor și lucrătorilor milostivirii, în special Misionarelor Carității, „familia spirituală a Maicii Tereza”. „Vă încredințez protecției Maicii Tereza: ea vă învață să contemplați și să îl adorați în fiecare zi pe Isus Răstignit, să îl recunoașteți și să îl slujiți în frații noștri aflați în nevoi”. Pontiful a cerut rugăciuni în special pentru sora Isabel, în vârstă de 51 de ani, misionară spaniolă care a fost împușcată mortal în 2 septembrie în Port-au-Prince, Haiti, se pare în timpul unui jaf. „Ne amintim și de alte surori care au experimentat recent violența în alte țări, adresându-ne în rugăciune Fecioarei Maria, Mama și Regina tuturor sfinților”.

Legături

Imagini

Exprimaţi-vă opinia