MAGIS 2016

Publicatla 8 August 2016

Magislumanari
Mă trezesc, dar parcă încă nu m-am trezit. Nu-mi vine să cred că plecăm spre Polonia. Drumul durează un pic mai mult decât ar trebui, dar e bine pentru că stăm  împreună mai mult. Acești 29 de tineri sunt niște comori de oameni cu care merită să-ți petreci tot timpul!
Ajungem, și ne cazăm. Oamenii sunt așa de drăguți și e MAGIS peste tot, chiar și pe caramelele pe care toți le împart bucuroși… Iubesc asta!
Zilele trec una după alta în ritm de MAGIS. Ah! Atâta energie avem în noi, Tăticule! Îți mulțumesc pentru posibilitatea de a o consuma, de a o valorifica într-un mod atât de frumos: dansând, cântând, râzând, îmbrățișând, rugându-ne, stând împreună. La momentele de rugăciune e așa o liniște de nu-ți vine să crezi că ești împreună cu 2000 de oameni. 2000 de povești, de istorii, 2000 de diferențe unite într-o asemănare: MAGIS. E uimitor!
Oare e ceva mai frumos decât ca atunci când ne rugăm pentru pace, Dumnezeu să-și dea acceptul: <I’m  in > luând chip de curcubeu? Sau e, oare, ceva mai frumos decât să ții în mâinile tale alte mâini străine până nu demult, dar atât de dragi acum?
Mă întreb și încerc să-mi amintesc dacă am trăit vreodată o minune mai mare decât aceasta: să trăiesc (mai bine de) o săptămână cu 20 de oameni străini, diferiți, (din Haiti, Zimbabwe, Mozambic, Franța, Polonia, Ecuador, România) dar într-o așa de mare bucurie, comuniune, iubire, fraternitate, pace, libertate. Nu, cu siguranță nam mai trăit așa ceva.

IMG_20160725_113218
Închid ochii și dansez. Îmi las trupul în seama sufletului. Încerc să traduc în mișcări ceea ce cuvintele nu mai sunt de mult în stare să exprime. Mă simt liberă. Cred că nu m-am mai simțit așa de când alergam, luându-mă la întrecere cu vântul prin curtea bunicilor, lângă pădure. Mă simt copil. Sunt copil.
Sunt fericită pentru că aici formăm o familie, pentru că nu ne folosim numai de cuvinte pentru a ne vorbi și (culmea!) ne înțelegem mai bine! Ne privim cu inimile căci astfel e așa de ușor să vedem frumusețea celuilalt. Această frumusețe se vede atât de bine și la tinerii polonezi din această parohie, în special la Kasia și Arek, care ne ajută cu aprovizionarea și ne însoțesc cu bucuria lor. Și la fel de bine se vede frumusețea la Frații Franciscani Bernardini care ne găzduiesc, în special Tato și Bonaventra, care ne sunt alături și ne ajută în fiecare zi, din umbră, fără să aștepte nimic în schimb.. Uneori îi zărim chiar și numai pentru câteva secunde, dar zâmbetele și
entuziasmul lor ne luminează toată ziua. Câtă bucurie și dăruire în inimile lor, câtă pace, disponibilitate, frumusețe, cât MAGIS, cât Dumnezeu în aceste inimi!

13903252_1767483063536671_211442101153097614_n
Ce mare bucurie sunt binecuvântările pe care le primim de la doi preoți nou sfințiți. Harul plutește în aer și.. miroase mai bine decât pâinea caldă! Chiar și decât prăjiturile mamei!
Ah, iubesc atât de mult ritmul african. E ritmul în care ne scăldăm de câteva zile și așa-i de frumos că parcă și picioarele intră-n joc și nu vor să se mai oprească.. Nici măcar în tramvai. MAGIS aduce bucurie peste tot! Cât îmi doresc să duc mai departe această bucurie, dar am nevoie de curaj și de nebunie. Încă puțin timp petrecut cu familia MAGIS și le capăt. Toți oamenii minunați sunt oleacă (mai mult) nebuni. Clar, că doar îți iau exemplul, Tăticule! Îmi place această nebunie și sper să-mi petrec cât mai mult timp din viață în ea.
Ce fain e să-l vezi pe papa atât de aproape, să-l auzi aici și acum, fără vreun ecran intermediar. Să-i vezi chipul senin, bucuria, pacea, iubirea, credința. Cred că seamănă bine cu Tine, Tăticule. La fel cum seamănă și părintele “My all is yours” Nu-i știu numele, dar cred că ăsta i se potrivește cel mai bine. Câtă gingășie și iubire are pentru mama lui.. Exact ca Tine! M-am simțit ca Ioan la picioarele Crucii când îi spuneai: “Iată Mama ta!” Părintele ne-a spus-o în felul lui: “My mum is your mum”. Deși n-a fost la MAGIS, cred că el a pus cel mai bine în practică “To give and not to count the cost”.
E fain să experimentez iubirea Ta, Tăticule, să mă las cu totul în providența ta și să văd cum, din 4 milioane de mâini, Tu le alegi pe cele mai potrivite pentri a-mi duce înapoi telefonul pierdut.
Ce veghe frumoasă și ce mare de lumină! E uimitor câte lucruri minunate pot face oamenii când sunt adunați împreună în același Spirit. Și la fel de uimitor e cât de mult te poți apropia de niște oameni încât ajungi să-i numești familie… Și e frumos sentimentul de a avea o familie în întreaga lume și un singur Tată.
În seara asta dormim sub cerul liber. Ah! Ce poate fi mai frumos decât un cer plin de stele și un răsărit..? Da, Tu, Tăticule, rămâi artistul meu preferat! Știu că și în România pictezi la fel de frumos cerul și întreaga natură, dar parcă n-aș mai vrea să plec de aici…
Dar, așa e, MAGIS nu e MAGIS dacă nu continuă și acasă.
Suntem în drum spre casă. Trupule, ia-o tu înainte, eu mai zăbovesc puțin cu minunile de oameni din Polonia…

Toma Benedicta

Exprimaţi-vă opinia